7 mar. 2013

Fluturele cu aripi lipite somnoros

''Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică(pentru că,concretizate,ele își pierd tocmai idealitatea...)la fel un act sexual în care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la bun început.
Corpul meu e profund ataşat de corpul femeii mele.Am de fapt două corpuri,şi de fapt întreaga mea viaţă e dublă.Chiar dacă aş fi decerbat,ca un animal de experienţe,corpul meu ar fi încă îndrăgostit de corpul femeii mele.Nevoia mea de intimitate cu fiinţa cu care trăiesc merge mult mai departe decât viaţa sexuala.
...
De fapt,fac dragoste două corpuri care se cunosc infinit de mult și care nu se mai satură totuşi,redescoperindu-se.Ştiu ce va face în fiecare clipă,şi totuşi sunt mereu surprins.[...]Intimitatea mea cu celălalt corp al meu este permanentă,când dorm ştiu şi în vis că e lângă mine,dar în orele de dragoste fizică ea devine totală.Atunci nu mai disting privirea de atingere,tandreţea de violenţă,fericirea de suferinţă.Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc.Îi privesc,între coapse,''fluturele cu aripi lipite somnoros'' şi ştiu că e,cu adevărat,cel mai frumos lucru pe care l-aş putea vedea şi atinge vreodată.
 ...
Îmi amintesc un banc idiot din copilărie,care definea femeia drept ''ceva de care te ții când faci dragoste''.Fără intimitatea reală,atât femeia cât și bărbatul sunt asta:un fel de mânere la care performezi un număr de gimnastică.Poate fi uneori distractiv (mai ales pentru bărbat),ca legănatul unui balansoar,dar,din punctul meu de vedere,e un mod primitiv,puștesc,nesatisfăcător de a face sex.De fapt,ajungi cu adevărat la maturitate sexuala doar atunci când începi să trăiești un ciudat solipsism în doi care te face să spui:în tot universul nu există decât doua ființe care fac cu adevărat dragoste:eu și iubita mea.''

Mircea Cărtărescu-De ce iubim femeile.
Aşa,îmi închipui că lemnele n-ar mai fi şi eşecul nu s-ar mai povesti.

pampam.