29 iun. 2013

Şi ceru-mi spune...2

 Les Elephants Bizarres-Nu mă opri
Se numără zilele de astăzi până pe 30 iulie.
Că ne-aşteaptă marea.Mult.
Nici nu-i de mirare că mi-am curăţat deja tenişii şi mi-am spălat hainele de ştiu că mi le pun în rucsac să mi le murdărească nisipu' şi apa.Mai avem nevoie doar de bilete şi apă rece pe tren.
Nici nu-i de mirare că plănuiam să plecăm încă din iarnă când ne îngheţau coastele,dacă stai să te gândeşti că plec dintr-o casă îmbâcsită de rahaturi şi cuvinte care nu ne fac cinste şi care n-o să ne iasă pe gură,că plec dintr-un oraş aglomerat de bârfele fiecărui colţ,drum şi grup,de toate privirile şi atitudinile pe care dai mai puţin de doi lei,de toate fake-urile şi imitaţiile proaste,de toate etichetele astea şi altele şi de toate dimineţile și zilele  noastre care încă îmi dau dureri de cap şi ochi închişi.
Că plec oriunde altundeva,departe de aici,pentru că gura de aer curat n-o să se ia niciodată din locul cu aer din care tu vrei să pleci şi pe care nu vrei să-l mai respiri.

Se numără zilele de astăzi până pe 30 iulie.
Să ne montăm cortu',să ne trezim cu soarele,să ne zgâriem vocile,să ne fumăm ţigările,să ne bem berea,să ne consumăm şi să ne urcăm pe pereţii Vămii de fericire,şi-apoi să ne culcăm dimineaţă.
CFR o să fie prietenul nostru veşnic,domnu' controlor o să ne iubească pentru că i s-a mai plătit o zi de salar mizer şi noi o să coborâm să ne punem un an întreg în câteva zile.

În speranţa că mi se goleşte mintea,că n-o să dau de tine,tine şi de alţii vechi,că mai sunt locuri,şi-n speranţa că n-o să mă înec,se numără zilele până pe 30 iulie şi până se scrie povestea verii de-acum.
Să ne batem cu nisip.

pampam. 

21 iun. 2013

Sfârşit de 11

Nu vă pasă,da' nu-i nimic că-mi pasă mie.
Am scris la sfârșit de a10a,când nu-mi mai încăpeam de fericire,că ăla a fost ultimul an cu ştiinţele exacte care nu s-au făcut şi pentru mine şi mintea mea.Aşteptam a11a să vină cu relax,cu an de liceu şi cu noi făcând artă cu adevărat şi într-un final.Aşteptam astea mult.

În detaliu,postul ăsta ar putea să fie unul melancolic şi însiropat.La alţii.
a11a a fost în primul rând grupa de monumentală.Cea mai bună şi frumoasă şi devreme...dimineaţa,dacă mă întrebi şi dacă-i întrebi şi pe alţii mai mari.Cea mai deşteaptă,curioasă şi cu vorbele în gură şi-n afara ei.
Monumentala se împarte în 10 oameni şi cu mine.10 oameni despre care nu m-apuc să scriu încă.Să păstrăm ce-i mai bun pentru sfârşitul sfârşit.Zic.Tot ce contează e că aştia mi-au făcut zilele de miercuri nişte zile mai bune decât ar fi fost o zi cu specialitate,normală.Dacă era miercuri,era monumentala.Le-ar fi făcut şi joia,dacă eu n-aş fi urât atât de tare joia.
Monumentala se împarte în glume de interior,în jocuri de interior,în oameni băgaţi în coşuri de gunoi,în funduri goale,în baba-oarba a băieţilor,în jocuri de cărţi,vârcolaci şi fetiţe,în mimă,în să fumăm sub cărămizi când ne arde soarele pe faleză,în oameni ciudaţi şi nebuni.Ah.Şi lucrări bune,idei bune,concurenţe,înţepături,doamna de monumentală care rămâne totuşi doamna de monumentală de ne suportă,când ne suportă.

Într-a10a aş fi zis că n-o să-mie fie dor decât de aproximativ cinci oameni.
Într-a11a zic că la cei cinci oameni se adaugă şi restul din grupă c-am prins drag de ea.

a11a a  fost cu ceva ore de română la care am mai prins ceva chestii despre română,viaţă şi noi.A mai fost cu profi buni,aceeaşi din anii trecuţi,a mai fost cu stres zero,tocit zero,învăţat din două citiri,trezit dimineaţă-dormit toată ziua,zile goale,chestii inutile,primii mei bani pe merit,prima mea lucrare de suflet şi din suflet.

În mare,a11a a fost aproape nimic.Primul an în care plictiseala mea a fost fără limite,în care somnul a fost fără limite şi-n care mi-am irosit zilele cum n-am mai făcut-o vreodată.În care am simţit că nu fac ceva cu timpul meu şi-n care chiar n-am făcut,şi că nu e ăsta liceul la care am venit acum 6 ani.Că multe şi mărunte,părţi proaste.Nici nu mai contează acum.Cenzura se ridică abia la final.

(vreau numa să mai zic că diploma mea e o hârtie la propriu.că tot noi picăm iar nişte nesimţiţi fără vreun argument credibil.că se bagă picioarele unde şi când nu trebuie.şi că liceul de azi mă face să nu-mi fie dor).

Noi să fim sănătoşi şi la anu' să creştem...

pampam.

15 iun. 2013

10 de băgat în seamă

1.Home
2.The Great Gatsby
3.Houdini
4.Hors de prix
5.Doctorul Poenaru
6.Forrest Gump

7.''Sunt două tipuri de schizofrenie,cu etiologii diferite.O schizofrenie cu simptome pozitive (halucinaţii,idei delirante) şi una cu simptome negative-mutism,retragere socială,aplatizare afectivă.Par a fi chiar boli psihice diferite.Prim apare provocată de disfuncţii ale neurotransmiţătorilor (dopamină,histamine), a doua de distrugerea( probabil de natură virotică) a substanţei cerebrale.''
                                                                                                                                         M.C.-ZEN
                     
8.Romanul adolescentului miop-Mircea Eliade

''Mă simt atât de zăpăcit când mă trudesc să aflu ceva din sulfetul meu.Poate dacă m-aş cunoasşte, lucrurile s-ar petrece altfel.E foarte greu să mă cunosc pe mine însumi.Nu mă pot analiza serios pentru că îmi trec alte gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multă pătrundere. [...] Eu nu pricep nimic.Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu există decât prin imaginaţie.Nu mă recunosc în multe gânduri şi nu pricep rostul multor sentimente.[ ...] ''

''Şi,totuşi,orice Biserică îmi repugnă.Orice dogmă,pe care nu o pot înţelege şi explica,mă înfurie.Mi se pare ridicol să accept,după atăta trudă ştiinţifică,absurdităţi biblice şi grozăvii catolice.Dar dacă toate acestea nu sunt Biserica,după cum m-am convins că nu sunt Religia?''

''Ajunsesem incoerent,dezorientat şi stăpânit de slăbiciuni.[ ...] Mă gândeam prea mult la Nonora,şi gândul acesta nu-mi îmbogăţea sufletul,ci numai îl tulbura,îl usca,îl înăsprea.[...] Alunecam în întrebări chinuite,mă nelinişteau hotărâri pe care trebuia să le iau şi nu aveam curaj.Nopţile era iarăşi întrerupte de tresăriri,obosite de insomnii.''

''De ce se confundă risipirea tinereţii cu vieţuirea ei?''


9.Gândacul-Rawi Hage.

''Când văd o femeie,simt că dinţii îmi devin mai subţiri,mai lungi,mai ascuţiţi.Spatele mi se cocârjează şi din frunte îmi înmuguresc două antene,care se întind apoi,tremură în aer,semnalizează nevoia de a fi băgat în seamă.Vreau să mă târăsc sub tălpile femeilor pe care le întâlnesc,ca să le admir privind de jos ţinuta dreaptă,gleznele delicate.În acelaşi timp,simt o repulsie,nu o jenă,o repulsie,faţă de cleiul atracţiei şi dorinţei.Este un amestec ciudat de emoţii şi instincte care mă învăluie,făcându-mă să mă apropii de femeile acestea ca un cocoşat de nişte eleve.''

''Am început să râd şi nu mă mai puteam opri,mă apucase,aşa,lacrimile îmi şiroiau iar,de data aceasta de râs.Ar trebui să le strâng în borcănaşe de mirodenii,ziceam în sinea mea,şi să le pun etichete.lacrimi de râs,lacrimi de la mâncarea condimentată,lacrimi de durere,lacrimi de nostalgie,lacrimi de inimi frânte,lacrimi de sărăcie.Aşa făceau vechii fenicieni.Îşi strângeau lacrimile şi le îngropau.Până ca ambarcaţiunile lor să pornească pe mări,întregul regat e plutea pe mici recipiente pline de lacrimi.Mă întrebam de ce toate culturile pretind lacrimi.Industria lacrimilor.Lacrimile trebuie văzute,apoi îngropate.Chiar şi Genevieve îmi voia lacrimile.În locul de unde vin,când un tânăr necăsătorit moare,oamenii dansează în jurul sicriului,intonând cântece de nuntă,ceea ce pare să provoace mereu şiroaie de lacrimi.Rasha,prima femeie din viaţa mea,m-a inundat cu lacrimi când m-am culcat prima oară cu ea.La vremea aceea nu ştiam ce fel de lacrimi sunt.N-am întrebat-o....Acum ştiu că erau lacrimi de iubire.Şi acum ştiu că,atunci când Tony s-a întors şi a înşfăcat-o pe soră-mea de păr şi a târât-o pe stradă,iar ea a vărsat un şuvoi de lacrimi,acelea erau lacrimi de durere.''



















pampam.

13 iun. 2013

Ora de română:răvaşe

El Negro-Lasă-mă
Pentru că atunci când n-am ce face gândesc mai mult decât atunci când am,mi-am adus aminte că în prima oră de română din anul ăsta,am scris nişte bilete de câte două degete.Cu ce-a fost de rău în 2012.Cu ce vrem să fie de bine în 2013.

pe mine m-au dezamăgit reacţiile unora la care nu m-aş fi aşteptat,m-au dezamăgit reacţiile mele în unele zile,la care nu m-aş fi aşteptat.Georgiana
Posibil să mai fi scris ceva de nu mi-a rămas în minte.Şi altele n-au fost atât de importante cât să le scriu.
Important e că după aproximativ 36 de bilete,concluzia era că suntem nişte foarte deprimaţi şi trişti şi anxioşi.
Important e că eu nu suport niciuna din astea şi că de atunci m-am zbătut ca peştele pe uscat să-mi şterg toate chestiile toxice şi toţi oamenii toxici.Pentru că regula fericirii cu numărul nuştiucât spune că oamenii toxici trebuie şterşi.Nici nu mai ştiu de câte ori am zis că-i gata şi n-a fost.Până la curăţenia de vară  şi până azi.
Că mi s-a adunat deja un grup de oameni de care nu mai vreau,nu mai trebuie şi nu mai pot să aud.
La care da,am ţinut şi posibil să mai ţin,dacă o să stau să mă gândesc.Pe care i-am vrut şi avut.După care am plâns şi mi-au curs balele.De care da,mi dor şi posibil să-mi mai fie. Da' de care nu trebuie să mai aud.
Asta înseamnă că sunt de la foşti la neamuri,de la prieteni la cunoştinţe.
Că lor le e mai bine,că şi mie.
aşteptările sunt rădăcina dezamăgirilor.

eu vreau pe anu ăsta o vară bună,prieteni,mare,pe tine,oameni noi,amintiri noi,în pădure la bunica,medie peste opt.Georgiana
N-am făcut decât să irosesc din nou cum irosesc eu de obicei.Normal că am deja prietenii,am deja pe tine,am deja media peste opt de când mă ştiu,am deja în pădure la bunica de când mă ştiu.Fie,să la am dublate.
Important e ca acu să vină vara şi să începem iar să frecăm mentă,trenuri şi plaje,sticle,locuri,cuvinte,vieţi.
Şi altele.
lumea se schimbă şi ea.E mai paşnică aşa.

pampam.

8 iun. 2013

Femininul cu sâni se ţine!

Mi s-a mai pus iar o pată,nu de alta,da' oamenii de vorbesc fără să cunoască,sunt unii din cei de vorbesc prost.

Că Jolie şi-a făcut dublă mastectomie şi că asta nu e dovadă de curaj,de fapt.Că nu asta e soluţia pe care s-o aleagă o femeie normală şi cu creieri sănătoşi.Că nu ăsta e tratamentul care să-ţi aducă siguranţa şi alte de-astea de te lasă să dormi noaptea.Că să-ţi tai sânii te face propriul tău călău fără suflet şi fără milă.
Că,cel mai important,desigur,nu poţi tu ca femeie să-ţi tai bucăţile alea,singurele,de te fac pe tine femeie.
Nimic altceva.Numa' nişte sâni.

Că nu e curaj,e calea uşoară de fugă,e calea prin care să nu stai în picioare să ţii piept bolii.Nici nu ştiu cine mai stă să se gândească dacă asta e o soluţie de curaj sau nu,în afara femeilor de le pasă că nu mai sunt femei dacă-şi taie nişte mărci.Nici nu ştiu cine ar vrea să stea în picioare în faţa bolii ăsteia de te face cum vrea şi cum ai putea să-i ţii piept când rezultatele sunt aproape mereu aproximative.Nu văd unde e fuga.

Că să te informezi înainte.Să te informezi că ce?
Că ai cancer şi că poţi să-l tratezi cu două linguri de miere şi una de lapte,praf eventual,pentru că doamna aia de e ea mare doamnă la tv a găsit leacul minunii?Nu-i ca şi cum cancerul e universal şi are un tratament universal.Mierea de albine se ia dimineaţa pentru gât când nici măcar nu te doare.O fi tratând şi aia celule canceroase,da' oamenii n-au înţeles că astea revin după cum au ele chef,nu după cum vrea mierea.
Că ai cancer şi poţi să-l tratezi cu buruieni,pentru că vreo altă super-femeie a mai găsit ea un leac şi l-a împrăştiat şi la alţii.Bea buruieni şi puneţi-le pe sân,după cum te duce capul.Noaptea tot o să te gândeşti cât cancer ţi-a mai rămas.Asta,sigur,dacă nu ajungi la vreun şaman miraculos care-ţi ia bolile cu mâna şi dacă crezi în astea.
Că există soluţii înainte de tăiere.
Când tu ai peste 60-80 la sută risc de cancer prin moştenire,când cel puţin trei din femeile neamului au avut,au sau nici măcar nu mai sunt,câte soluţii al naibii de bune poţi tu să găseşti şi cât de informată poţi tu să fii?

Nu încurajez nicio mutilare,nicio operaţie,nicio o soluţie extremă şi de ultim moment.Da' nu poţi să condamni femeia pentru că a hotărât ce-a crezut că-i mai sigur,chiar dacă asta înseamnă să-şi scoată sânii.
Se poate ca mierea să fie bună şi buruienile să miroasă frumos,da' n-o să-ţi garanteze niciodată,iar răul se taie de la rădăcină.
Chimioterapia este una din cele mai urâte chestii prin care să treci.Nu ştiu câţi dintre toţi de vorbesc despre astea au ajuns măcar într-un salon unde femeile se recuperează,ca să nu fie un salon unde femeile ajung în stadii în care nu le recunoşti.Pentru că au mâncat miere după cap.

Se întâmplă să mă aştepte o dublă mastectomie.
Cu multele mele şanse de moştenire a bolii,cu femeile neamului care nu mai trăiesc toate şi cu toţi anii umblaţi prin doctori,spitale,aparate stranii,internet,cărţi,nu poţi să-mi zici că nu-s informată şi de aia aleg operaţia.Rahaturile se întâmplă.Ea mă aşteaptă pe mine şi eu o aştept pe ea.Cred că e unul din lucrurile sigure ale viitorului meu la care mă gândesc zâmbind şi pe care îl accept uşor.Pentru că asta mă face mai sigură şi mai bine.Cunosc deja momentele prin care femeile n-ar trebui să treacă,doar pentru că vor ele sâni.Sânii se refac.

Şi dacă mă gândesc că tre' să mergi la control chiar şi după tăiere,ca să-ţi pândeşti boala,iar relaxul nu e total,de unde să fii tu mai bine dacă te ţii de nişte buruieni doar ca să fii femeie cu sâni.
N-am zis că minunile n-au loc.Au,da' nu la toţi,iar cancerul vindecat nu ţine de noroc.

pampam.

4 iun. 2013

Limbi străine: tri tuc

Eurythmics-Sweet dreams
Există un proverb vietnamez care sună ciudat şi care înseamnă de bine.
Tri tuc,tien tuc,dai tuc,ha thoi tuc.
Se traduce cam ca.
Destul de bine,e de-ajuns.De-ajuns e de-ajuns.

Eu stau doar cu Omul Tată.Nu m-aş plânge,clar,de-o familie pe care-o aveam până la ai mei 11 ani,da' nu pot să mă plâng nici acum des de traiul pe care-l primesc din partea Omului.
Apartament cu două camere,o baie şi-o bucătărie.Camera mea are,probabil patru paşi de picioare pe trei.Sau invers.Am un pat,un birou,două măsuţe,un dulap,iar ăsta e locul unde sunt eu cu toate ale mele.Baia are un toilet care e al doilea pat dimineaţa,o chiuvetă,o oglindă şi-o cadă cu băi bune,camera e mică,simplă şi cred,ieftină,iar pentru mine e intimă.
Merg cu bus sau orice în comun la orice oră,oriunde.
N-am o colecţie de haine,da' toate de le am sunt cu amintiri şi le port bine.Dacă n-am HşiM,am tricouri reciclate.N-am nici vreo colecţie de încălţăminte,da' toate de le am le port bine.Dacă n-am Converse,am teneşi la 40 de lei.Puţine sticle de parfum.Un telefon vechi la care vorbesc şi scriu.Un calculator nu nou.
Toate astea îmi sunt bune şi de-ajuns.
Nu mânc la restaurante pentru că nu le pot suporta.Cafenelele şi barurile mele preferate sunt nişte locuri ieftine,unde berea e cinci lei sau gratis.Da' astea sunt locuri doar între noi.Şi dacă nu-s baruri,sunt sub cerul liber.Nu mânc nici ce-i mai scump şi mai bun,iar în unele zile o să vreau doar cartofi şi roşii şi salată.Unul din deserturile mele de-l pot mânca continuu se face din făină albă,apă,ouă şi brânză.Colţunaşi de la bunica.Dacă mai am un măr,o să-ţi dau jumate ţie şi invers.Dacă avem o ţigară,o împărţim pe fumuri.Şi dacă n-avem zahăr Mărgăritar pentru cafea,punem Aro că tot dulce se face.
Toate astea sunt de-ajuns.

Eu am legături strânse cu oameni care-s acolo când am nevoie şi când doar îi vreau pe ei,care mă cunosc,mă şi ştiu în toate variantele mele,care mă suportă şi acceptă şi iubesc,din zisele lor,pentru că pur şi simplu,o fac.Pentru că eu n-am nici bani să le dau,nici cadouri mari să le fac,nici linguşeli,nici nimic de-astea.Pentru că pe cei de îi am departe,dacă vine vorba de să fim acolo,îi doare în fix cu-n pix în plisc de distanţe şi de diferenţe de ore şi de limbi străine şi de cum,de fapt,astea n-ar fi prietenii.Îi doare la fel de mult ca şi pe mine.Deloc.(la figurat.că la propriu,distanţele dor.)
Eu am oamenii mei buni şi frumoşi şi asta face mai mult decât dulcegăriile lumii.
Toţi aştia îi număr pe degetele mâinii drepte,pentru că prietenii se numără aşa.La mine.
Toţi aştia sunt de-ajuns.

pampam.