29 dec. 2014

Pașii spre iluminare

Osho vă vinde lecții din astea pe bani. Eu vi le dau gratis și din experiența mea tânără și fabuloasă, ca să vă simțiți și voi tineri și fabuloși mereu. Știu că toată lumea are chestia aia de an nou în prima zi când te trezești după ce-ai băut șampanie cu vin și cola toată noaptea. Chestia cu de anul ăsta, de astăzi, o să fiu altfel, o să mă schimb, o să fie mai bine, eu o să fiu mai bun. La mulți  nu ține, tocmai pentru că mulți nu știu pașii sau nu țin cont de ei.

Caută-ți arhivele de-acum 1, 2, 3, 4, 8 ani, de pe vremea aia când foloseai messenger și-aveai adresă jenibilă, caută-le ca să vezi cât de vai de capul tău erai. Știu că le-ai șters atunci când te-a enervat boul sau vaca cu care-ai fost în viața asta și nu mai vrei să recunoști, toți avem o chestie de-asta de-o numim doar chestie, e ok, dar caută-le. Mereu rămân arhivate undeva ca să le găsești și ca să-și bată joc de tine cu propriile cuvinte și propria viață. O să te-ajute, pe bune. O să-ți vezi limita prostiei, vocabularului infect, prostiei, retardului, prostiei, limita, în general. O să ți se facă rușine mare cu tine, cu boul de-atunci, cu prietenii de-atunci care nu mai sunt și-acum, cum am putut să zic, să fac, să cred, să accept așa ceva, și-o să știi să nu mai faci. De la anul scrii și tu nu știu în loc de nush, alegi un bou mai mișto cu care nu ți-e rușine la următorul sfărșit de an, accepți ca prieteni niște oameni mai ok care rămân așa și acolo mereu, tot răul spre bine, o să vezi.
Cu cât schimbi mai mult din lucrurile care te fac să-ți dai palme, cu atât mai puțin o să te usture fața.

Sau caută-ți jurnalele. Pozele. Mesajele. Oamenii cu care-ai fost o scârbă. Hainele. Mâncarea arsă. Orice chestie care-ți spune că nu erai în regulă, nici măcar cât ești acum.

Și-n cel mai rău caz, dacă se întâmplă și nu-ți găsești arhivele, gândește-te. Poate e greu să faci asta în ultima zi din an când te chinui s-arăți bine sau în prima zi din an când te chinui să nu te doară capul, dar încearcă puțin.
Gândește-te la toate prostiile de le-ai făcut, dar nu din alea ușoare-am furat roșii de la tarabă când eram mic. Din alea de nu vrei să ieși din casă câteva zile, că ți se pare că știe toată lumea și nu poți să concepi, eventual de s-au terminat și aiurea, și vezi ce simți. Dacă vrei să-ți faci o groapă adâncă în care să te-arunci și să te-acoperi, atunci e bine, subconștientul tău îți spune erai vai de tine, ce-o fi fost în capul tău, dar lasă, ești pe drumul cel bun, poți și fără groapă. Dacă nu vrei groapă, atunci ești încă un rebel la 17 ani care trece pe roșu și ia gonoree în baia de la bar, dar lasă, mai e timp la revelionu' următor.

Și dacă nu poți nici să gândești, pentru că-ți pasă mai mult ce vrei să bei la noapte și pentru că ești bine cu tine și prostiile tale, atunci, prietene, ești un fericit care trăiește liber, tânăr, liniștit și fără chinuri sau probleme profunde, așa să-ți ajute zeii, fericitule care ești, o să mori târziu!
(probabil ai făcut și tu niște lucruri urâte ție sau altora, dar ești prea nașpa să conștientizezi, de-aia, în fiecare an, cineva din lume se roagă constant la karmă. sau probabil nu)

În ideea asta de pozitivism, an frumos plin de unicorni roz, mov sau de care vă plac s-aveți!

pampam.

21 dec. 2014

Magia Crăciunului din Transferoviar Călători

În sala de așteptare din Gara de Nord, 70 la sută din aerul cald și închis miroase a oameni bătrâni și 30 la sută a porc gătit de Crăciun. 2 femei, una mai babă ca alta, una mai fericită ca alta, una mai gurmandă ca alta, întind pe-un scaun o hârtie soioasă cu carne, caltaboși, cârnați, tobă, un borcan cu muștar, o pungă cu pâine și-o cutie de bere (pe care-o varsă peste muștar), ce bun a fost porcul anul ăsta, a avut de toate, ia și mâncă bine, că pe tren nu mai apuci. Un nene sforăie 2 ore continuu ca și cum ar avea orgasme maxime provocate de somn. La un moment dat scaunul suferă și începe de scârțâie. Nu simte. 2 țărani cu haine murdare și rupte se uită pe-un laptop nou, scos dintr-o sacoșă de rafie, la filme indiene. Tipa cântă și ea melodii de Bollywood. Toată pasiunea ei pentru India se simte în vocea ascuțită de pipiță. Seamănă cu Vitoria Lipan din film, cu tot cu batic. Un grec mutat în România povestește fără diacritice despre cum Grecia e mai frumoasă, în timp ce o botoșăneancă se ceartă la telefon cu cel mai botoșănesc accent. E ca și cum ar zice bancuri. Tot aia.  Gardianul citește un ziar din ăla cu fete de la pagina 5. Băiatul ăsta din Suceava trece pe la fiecare și se laudă cu poze din telefon. E jandarm la o fabrică de legume și e mândru. Toată lumea se duce acasă de Crăciun.

Le mulțumesc mereu fularelor mele că-s mari și pot să râd liniștită în ele.

Cu 3 ore înainte de plecare mă duc să-mi iau bilet la TFC, că TFC-ul chiar e magic și-ți dă biletul la jumate de preț față de CFR, și face și mai puțin în aceleași condiții sau mai bune. Pentru că nu m-am dus cu 3 ani înainte, sau poate 30, stau 4 ore în picioare la clasa a2a, fără locuri, pe holurile trenului sau cu fundu'-n prafu' de pe scări sau cu fundu'-n geanta cu caserole care, slavă zeilor, îs goale, că de-aia le și duci acasă sau cu fundu'-n gențile cu caserolele altora, dar neapărat cu fundu' înghesuit în alte funduri. Pentru că da, se dau bilete fără locuri până la refuz. Poa să se răstoarne trenul, Crăciunul e magie si biletele vor să se vândă singure. Dac-aș fi avut mai mult păr în cap să-mi țină de cald, m-aș fi urcat chiar pe tren.
În caz că ți-ai uitat mâncarea, apa, țigările, nu ți-ai găsit vreun prietenaș, o prietenașă, n-ai apucat să-i zici ăluia din cartier că-l plăceai prin 2008, nu te-a cerut nimeni în căsătorie, acum e timpul. Oricum cunoști toată populația din tren și nici nu știi de unde sare un pic din magia Crăciunului pe holurile cu iz comunist și lumini care pâlpâie la 2 secunde. Dacă merge un pic mai încet, îl prinzi și pe moș crăciun să vă felicite.

Le mulțumesc colegilor mei de hol, 10 la număr, c-au fost mișto.

La casele de bilete jumate îs închise și la jumate ți se pare că se dau gogoși trecute prin ciocolată, zahăr pudră și cocos. Cozile-s atât de lungi tocmai pentru că gogoșile-s calde. Fiecare pufăie pe tonuri diferite tocmai pentru că nu-s toate la fel de calde și cu la fel de multă ciocolată. Doamnele de la case sunt niște bucătărese drăguțe care nu vorbesc urât niciodată și nu-ți aruncă gogoșicile peste față,  nuu, au mereu grijă să fie niște doamne cu adevărat, nu niște morcovite, daa. Mai mare dragul.
Pe peronul București-Galați e coadă la urcat valize și funduri în tren. Fiecare are o înjurătură proprie de-o repetă obsesiv. Cu cât ești mai slab, cu atât mai bine. Acum e momentul ăla în care te lauzi cu asta.
În tren e coadă la cine știe mai bine să-și așeze alea 10 bagaje plus pe el. În funcție de hol și de oamenii cu care nimerești, vei avea 4 ore, 6 sau 12 ore mai mult sau mai puțin fericite.
Câte 5-7 oameni stau la coadă să fumeze câte-un fum la fiecare stație de-un minut, maxim 2. Pe la jumatea drumului, niște bărboși forțoși, masculini și intrați în sevraj țin ușile cu mâna stângă și fumează cu aia dreaptă. Din mers. Începe să sune alarma. E o muzică chiar relaxantă. Ca un baros pe creier. Încercați.
Niște foști colegi de liceu dau un spectacol cu colinde la instrumente în vagon. E coadă la ei.
Gara din Galați. E coadă la coborâre.


Am ajuns acasă tocmai fresh pentru Crăciun. Cel mai fresh.
Mulțumesc mie că m-am dus cu doar 3 ore înainte, aha.

pampam.

15 dec. 2014

Căcarea de sine

Există 2 tipuri de căcare de sine. Aia negativă și aia pozitivă.

Aia negativă.
Dacă cumva ai impresia că te afli într-un wc public uriaș într-o zi, dar care nu arată a wc public, arată puțin mai bine, puțin mai sub soare și mai aerisit, atunci e pentru că ai nimerit prost într-un loc și stai prea mult lângă prea mulți oameni care se cacă pe ei. Genul ăla care e în stare să facă o dramă dintr-o prostie, și drama s-o pună într-un film, și cu filmu' să se bată într-un concurs al oamenilor cu filme dramatice născute din prostii. Pe modelul cine are mai multă dramă în viața lui, cea mai dramă dramă? Eu! Ba nu, eu! Ba nu, eu!
Evident că n-o să înțelegi de ce oamenii vor să facă din orice loc un wc public și din prostii niște drame până la lună și la stele și că se mai și întrec cu asta și că ți se pare o chestie idioată. Adică de ce să ne batem în chestii mișto, cum ar fi cine e mai drăguț dintre drăguți? Sau cine face cele mai bune paste din toate pastele bune? Sau de ce să ne batem în ceva ca niște disperați? Dar e problema ta dacă nu faci ca ei. Ești nașpa că nu-i bagi în seamă. Ignoră-i. Vor renunța, se vor șterge și-și vor muta wc-ul în altă parte. Pentru că mereu e loc sub soare.

Oamenii care se bat în rahaturi banale și zilnice.
Bă, ce rău am dormit aseară!
Tu măcar ai dormit rău, eu am dormit rău și-am avut și 10 coșmaruri pe oră.
Aha, știu. De obicei, mai visez și eu urât când dorm rău.
Tu măcar visezi doar urât, eu visez cum 10 zmei mă ucid pe rând și mă aduc la viață și mă ucid iar toată noaptea.

N-am timp liber.
Tu măcar n-ai timp liber, eu ce să mai zic, n-am timp să beau apă, să mânc, să dorm, să merg, să trăiesc, mama m-a născut ocupat, toți vor ceva de la mine, până și viața. Mereu.

Ce dulce e ciocolata asta.
Nu te mai plânge, ia din a mea să vezi. Îți cad măselele de la zahăr.

Oamenii care se bat în rahaturi profunde din viață.
Tu să nu vorbești, că oricum ești un plod prost care n-a trecut prin câte rahaturi am trecut eu.
*acum îți înșiri cele mai aiurea lucruri de ți s-au întâmplat în viață. cu adevărat aiurea, de-alea de se  lasă cu psihologi, semne și metafore cu găuri negre-n-ai părinți, ai cancer, un bou și-a bătut joc de tine când erai virgină, etc.*
Nu contează. Prin ce rahaturi am trecut eu... nu știi tu de-astea. Mai ai de trait.

Bunică-mea care m-a crescut nu mai e.
Bine că doar ea nu mai e, la mine nu mai e nici bunicu'.
Primul meu tip și singurul de-l voiam pe viață m-a lăsat în aer. Sufăr într-o criză de singurătate.
Bine că e unul singur, pe mine m-au lăsat o duzină începând cu ăla de la grădiniță și sfârșind cu ăsta de ieri. Am suferit în multe crize de singurătate.
Mor.
Bine că mori, eu mor încet. Cine crezi că moare mai rău  acum?


Aia pozitivă.
Același wc public, doar că e cu oameni mai puțin negativiști. Ăștia nu fac drame din prostii zilnice, fac drame din orgoliu, prostie personală, limitare personală, aroganță și alte de-astea. Ai crede că-s mai drăguți sau mai suportabili. Dar nu. Folosesc wc-ul la fel de mult, de des și-n același scop. Să se bată-n rahaturi și-n cine are mai multe, mai mișto sau mai frumos împachetate.

Oamenii care se bat în cât de deștepți sunt.
O parte din deștepții pământului care au intrat la o facultate, n-are importanță cum au intrat, la care sau dacă o fac pe bune, abia trec prin examene, nu știu numele întreg al specializării, sau dau de 2 ori pe săptămână pe-acolo, că altfel nu se trezesc, se vor căca pe ei ca la grădiniță.
Eu fac o facultate, tu nu. Ha, ha.
Eu am sesiune, tu nu. Ha, ha.
Eu trec prin studenție, tu nu. Ha, ha.
Eu fac pișu la baia jegoasă de la cămin, tu nu. Ha, ha.
Eu sunt deștept, tu nu. Ha, ha.
Fix ca la grădiniță.

Sau ca la liceu, care rămâne tot grădinița pentru unii, dar fără cuburi.
Am 9 în bacu ăsta care peste-o lună nu mai contează și care nu-ți măsoară inteligența pe bune, tu ai 7. Ha, ha.
Am tocit de mi-a ieșit fum pe nas, tu nu. Ha, ha.
Eu sunt deștept, tu ești prost. Ha, ha.

Și cealaltă parte din deștepții pământului.
Am un job foarte bine plătit, urăsc ce fac, fac de nevoie, n-am timp de plăceri personale, dar am bani și-un post important și deștept de oameni deștepți, tu nu. Ha, ha.

Oamenii care se bat în maturitate, experiențe și altele.
Eu am 23 de ani, tu 17, eu am o vârstă, tu nu, eu mă compar cu tine, tu nu te compari încă cu mine, ce crezi, că mai am eu anii tăi?! Nu te uiți la tine? Ar trebui să-ți fie rușine cu vârsta asta.
Eu am 30 de ani, tu 19, eu am o vârstă, când o să ajungi tu la anii mei, atunci să vorbești.
Eu am adunat experiență-n viață și căcaturi multe, multe, nu ca tine. Ha, ha.
Eu am 100 de ani. Sunt mai mare, tu nu. Ha, ha.
Eu ajung o babă arțăgoasă sau un moș irascibil, tu nu. Ha, ha.

Oamenii care se bat în iubirea veșnică.
Mi-a luat pisi o inimă de pus la gât când am făcut o lună.
Da, știu cum e. Mie mi-a luat pisi o inimă de pus la gât și mi-a dat-o și pe-a lui. Când am făcut o săptămână. La o lună vrem să facem 2 copii ca să-i oferim reciproc.
Ah, la prima săptămână mi-a scris doar un sms.
Mie mi-a scris un roman și l-a publicat doar pentru mine.


Oamenii care se bat în cineștiece-ți mai trece prin cap acum, la modul pozitiv sau negativ, de-ți vine să-i bați tu cu palme la propriu până învață să folosească doar wc-ul de-acasă.

pampam.

8 dec. 2014

De Crăciun fii mai bun

Fumezi și nu vrei să te lași, știi deja toate mesajele deprimante de pe pachete și nu te mai ating, știi câtă mâncare ai putea să-ți iei în loc de țigări, și-ai auzit orice argument posibil anti fumători inventat ca să te facă să te lași te fumat? Nu-i panică, o să fie mereu cineva acolo care să-ți zică-n ureche și constant aceleași lucruri din nou și din nou și din nou. Că ești un prost care degeaba are o vârstă, care-și cheltuie banii ca un prost care degeaba are o vârstă și că o să mori mai repede și mai urât decât oamenii normali care nu fumează și care chiar au înțeles că au o vârstă. Puți, ai toate alea galbene, îi mai îmbolnăvești și pe alții cu fumu' tău de fumător prost fără o vârstă și din cauza ta nu se văd oamenii la față-n bar. Huo.
Ăștia sunt ăia buni care te ajută să te lași de fumat. Sunt acolo mereu, gata să-ți ia țigara, s-o arunce sub pantof și s-o omoare cu atâta plăcere ca pe gândacii de bucătărie. Sunt ca oamenii ăia foarte religioși care abia așteaptă să convingă pe cineva confuz în căutare de vreun dumnezeu că al lor e alegerea bună. Și chiar dacă nu găsesc unul care vrea asta, ți se bagă pe gât obsesiv. Alți oameni buni. Așa și ăștia. Sunt doar niște suflete mari care vor mereu să te-ajute să te lași de fumat, să te-aducă pe drumu' bun, să te trezească la realitate, indiferent că vrei sau nu, indiferent că te fac să te simți ca un împuțit prost care merită să moară pentru păcatul suprem al vieții până te conving.
Și când nu te conving ei, ți-aduc un doctor, un psiholog, un psihiatru, un șaman, un zeu, pe Oprah sau pe Osho, Adi Despot sau Jim Morrison în pantaloni de piele.

Ești singur,  fără copii, casă, mașină și viață din filme americane? Pentru unele din astea nici nu te zbați că nu-i ca și cum le vrei și tu chiar te vezi fără ele? Nu-i panică. Ai sigur o prietenă, o mătușă, o vecină care e mereu acolo ca să te ajute. Îți face ea un copil sau îți găsește pe cineva care are bani cu care-ți cumpără o casă cu care o să fii fericită și cu care fericire viața ta o să fie completă.
Știu eu pe cineva pentru tine, îți zice prietena ta într-o zi. E prietenul prietenului ei, s-au văzut o singură data, dar e frumos, face glume aproape bune și e și devreme acasă, deci e sufletul tău pereche de tre să-l întâlnești neapărat, cât mai curând și într-un moment fals accidental și penibil.
O să-i ia vreo jumate de oră să-ți povestească viața lui din clipa în care s-a născut, dacă s-a născut cu păr, dac-a fost de 10, ce mâncă, ce fumează, ce  bea, ce haine poartă, ce gândește, cât te iubește, și până azi. Fiecare exemplu e gândit ca să te convingă că el e ĂLA. Uite, s-a născut cu păr. Ca tine. Uite, fumează. Ca tine. Uite, bea bere. Ca tine. Uite, arată ca un boschetar. Cum îți place ție. Uite, are replici ca ale tale, gânduri, sentimente, pasiuni, de fapt, are tot ca tine, ești tu în variantă masculină. EL E.
O asculți și-ți dai seama că nu știe aproape nimic despre el, dar are ea  un sentiment de prietenă cupidon.
În altă jumate de oră sunteți împreună, vă pregătiți de nuntă și faceți și-un copil. E un copil imaginat cu un tip pe care nu-l știi sub nicio formă, dar măcar e un copil. Mai ai puțin și-ți iei și casă.
Și dacă ai o prietenă care nu e disperată și se strâmbă la copii pe stradă pentru că nu-i suportă, atunci o să fie de-ajuns să-ți zică câte ceva dimineața, la prânz, seara și la gustări despre ăla. În cel mai rău caz, o să moară tipul într-o criză de sughiț, dar nu vrei să te pui cu entuziasmul prietenei tale care-ți vrea binele.

Ți-e foame când ajungi de la muncă și colega ta de apartament, maică-ta sau iubirea ta infinită simte că vrei niște cartofi, dar ți-e prea greu să-i faci. Nu-i panică. O să primești cartofi. Cartofii sunt arși, tigaia e arsă, puțin din aragaz a ars, tre să cureți după asta, dar oamenii doar au încercat să-ți facă un bine.
Ai rămas fără job. Prietenii tăi care n-au probleme de-astea te scot în oraș ca să uiți. În oraș îți dai ultimii bani pe care-i aveai, dar măcar acum chiar ai uitat că n-ai job, pentru că ești ocupat să te gândești la cum nu mai ai bani de mâncare.
O amică cu care n-ai mai vorbit de 100 de ani te întreabă cum mai e viața ta. Îi spui că viața e rău, rău de tot. Ea o să-ți spună că e acolo pentru tine când vrei și că totul o să fie bine, pentru  că uite, ea are un job exagerat de bine plătit, cel mai bun tip de pe planetă care o iubește maxim, 2 tiruri pline de dulciuri acasă și mai are și cea mai frumoasă nuanță de mov în cap care ție nu ți-a ieșit. Da, acum chiar ești mai bine, aha.
Vecina ta isterică de deasupra, cea mai isterică femeie în viață, începe să urle de la 8 dimineața și termină pe la 11 seara. Chiar dacă tu crezi că e o isterică nebună care nu face altceva cu viața ei decât să urle, nu, nu e asta. E vecina ta bună care vrea să te trezească devreme ca să nu mai lâncezești ca o ploșniță în pat până la 11, 12, 3 la prânz. E vecina ta motivațională care te ține motivat toată ziua să n-adormi la loc.


Ideea e că mereu ai niște oameni buni lângă tine, depinde de cum o dai.

pampam.