Ignoranța e noua selectivitate

Într-o zi, un neanderthal (uneori chiar mai mulți) care n-are nicio treabă cu tine, dar te vrea totuși și nu știe cum și ce să zică pentru asta, ți-o zice pe aia cu extremele se atrag, în condițiile în care extrema lui e unul de pe taraf tv și a ta e Johnny Cash. Sau a lui e dunga la pantalon și a ta e gaura din genunchi. Sau a lui e fata aia clasică cu plete de zână virgină și ochi ca ceru' din mijlocu' verii și a ta e propria chelie. Sau a lui e 30 de ani și a ta e 16, 19, așa ceva. Sau a lui cartea cu fizică și aeronautică și a ta e cartea cu generația boschetarilor beat din anii 50. Sau a lui e fără nicio carte. Eh, tipul ăsta o să-ți zică că extremele se atrag. Măcar o dată, te rog. Înainte să-l ștergi de pe fața pământului tău îi spui bă, uite, extremele noastre sunt prea extreme. Din alea cu adevărat extreme, care nu merg în metafore din astea și care se resping când le pui aproape una de cealaltă. La modul serios.
Și bam, ești o scârbă ignorantă și superficială care se leagă de chestii de suprafață, cum e muzica, ca să-l refuzi pe neanderthal. Felicitări, ai atins un nou nivel în viața ta. Să cadă pietrele.
Că doar după 50 de ani, când e să le zici povești din alea antice nepoților sau celor 72 de mâțe, le zici că te iubeai cu extremele, nu cu oamenii ăia mișto, cu gusturi de-ale tale, care-ți lasă băluțe-n gură la prima vedere, și la a doua, și mereu.
Toată lumea merită o șansă, ignoranţilor.

O să te duci la muncă și-o să fie posibil să ai job aiurea într-un loc aiurea cu colegi foarte aiurea. Extremele tale urâte și opuse, alea care nu se atrag, vă bateți cap în cap, simți cum atunci când sunteți în același loc energiile voastre fac scurtcircuite și provoacă incendii invizibile, de-astea. Practic, singurele lucruri pe care puteți să le vorbiți ca oamenii normali sunt alea formale, adică neața, pa și ce tre să facem azi. Și oricum practic, pentru că ai un job aiurea la care muncești mult, nu te duci la muncă sa-ți faci prieteni, să vă invitați la masă și să vă bârfiți viețile total opuse. Te duci, la muncă, în pana mea, să munceşti.
Și bam, ești o scârbă ignorantă și arogantă, antisociala aia care nu vrea să vorbască cu colegii și să povestească tot ce face în cele 10-12 ore în care e acasă, adică noaptea, sau în cele 48 ore de weekend, în condițiile în care extrema lor e schimbat de scutece, certat cu pisi și făcut sarmale, absolut fascinant, n+ai cum să nu vrei să vorbeşti cu aşa oameni, iar extrema ta e băut de bere cu prietenii la filme dubioase și discuții perverse în termeni de care colegii tăi nici n-au auzit.

Cineva o să te prindă că n-ai copil. Nu te vezi în stare, nu vrei, nu-ți plac, nu e momentul, momentul înseamnă altceva pentru tine, iar asta nu implică un copil.
Și bam, ești o scârbă ignorantă și plină de răutate, pentru că ai ceva cu copiii. Toată lumea iubeşte copiii.
N-ai soț, casa ta, familie, aragaz cu 4 ochiuri la care gătești, 10 seturi de perdele diferite, mileuri pe televizor, nu dai cu aspiratorul zilnic, n-ai viața clasică de casnică ca toate celelalte casnice, nu gătești mult de sărbători, nu vrei genul ăsta de viaţă în curând, bam, nu ți-ar fi rușine că ignori ce are de făcut o femeie și trăiești ca o nonconformistă care trece pe roșu.
Nu participi la tot felul de acțiuni caritabile, pentru că n-ai o legătură cu ele. Ignorant.
Nu dai bani cerșetorilor care-și bagă picioarele-n blugi. Ignorant.
Nu ajuți biserica, preoții, dascălii și tot neamul lor. Ignorant.
Nu dai locul în autobus sau oriunde. Ignorant. Şi dacă-l dai, îl dai unui moş în baston, şi nu unei babe isterice care se ţine foarte bine pe tocuri. Tot aia.
Nu te uiţi la ştiri, nu le ştii pe ultimele, nu vii să sari repede cu gura. Ignorant.

Nu te interesează toate astea nici după ţi s-au scos ochii cu ele agresiv. Ignorant.

pampam.