23 apr. 2015

Tulburările astea sunt atât de cool, încât ești nașpa dacă nu le ai

Tulburarea obsesiv-compulsivă te face să mergi 5 pași înapoi, pentru că dacă nu faci asta și continui cu unul înainte, ai impresia că un copac o să cadă peste tine și vei muri. Așa că o chestie cool din creierul tău îți zice că tre să faci 5 pași înapoi ca să nu mori. Uneori încă 5, că ți se mai pare că ceva aiurea te așteaptă și tu nu vrei asta. *Fac 5 pași înapoi, dar să nu cadă copacul*. O să faci pași înapoi până ajungi acasă. Chiar nu e problemă. Chiar n-ai tu o problemă. Chiar e mișto să crezi mereu că dacă nu repeți o acțiune deloc rațională, cum ar fi să calci doar pe frunze galbene, și obsedantă, ceva (imposibil) ți se va întâmpla.
Închizi ușa de la cameră până te doare mâna și te legi la șireturi doar ca să le desfaci, ca să le legi iar, ca să le desfaci. Are sens. Și ești special. Probabil filmele în care o casnică curăța compulsiv bucătăria cu o periuță de dinți ți s-au părut interesante. Dar casnicele nu fac asta pentru curățenie. O fac pentru că tulburarea asta le spune hei, dacă nu freci gresia cu periuța până când simți că totul e bine, mâine dimineața o să rămâi fără job.
Nu e asta mișto? Nu te simți bine să știi că toată paranoia și toate frustrările tale se calmează abia după ce probezi o șosetă până faci febră la picior?
Data viitoare când ajungi târziu la școală, pentru că sigur ești clasa a8a, spune-le profilor că ești un compulsiv cool și că te-ai dat jos din pat și te-ai urcat iar de vreo 20 de ori. Aveai un gând obsesiv c-o să te lovească o mașină. Te vor ierta.
  
Bipolaritatea e un boom. E ca o sticlă de sifon plină și rece și cu mult acid, care se sparge și se scurge în 5 secunde. Doar că tu nu rămâi gol, rămâi foarte trist. Cine nu vrea să se dea trist? 
Nu înseamnă să râzi ca un tălâmb și-apoi să începi să plângi, că ți-ai adus aminte de pisi și-ai amestecat bere cu rachiu. Bipolaritatea te face să înnebunești de la propriile reacții care o iau razna din motive uneori puerile. Ce vrei mai mult de-atât? E idealul de ciudățenie. Toate pozele de pe tumblr din lume merită să fii cel  mai fericit om și să te impresioneze cele 15 culori de pe aripa unui fluture, ca la jumate de oră după să te simți ca băiatul ăla din Singur pe lume pe care l-au vândut la circ, și să nu știi de ce. Ești propria ta enigmă, s-ar putea scrie cărți de studiat în liceu după tine, e foarte frustrant să nu te înțelegi și să fii bine, apoi rău, apoi bine, apoi rău, să fluctuezi între extreme și stări din astea fantastice, dar măcar pozele cu bipolar sunt și despre tine. Faptul că e atât de enervant să te simți deodată rău, încât îți vine să te bați, reprezintă un nimic.

Depresia nu e aia când te tai pe picioare ca să porți pantaloni scurți vara și să fii un dramatic cool și grunge. Serios, cine mai are ideea asta? E aia care te face să-ți închipui și să te simți ca un ghem încâlcit pentru mâțe, care se învârte și se mărește și se face greu și atât de insuportabil până se vomită singur și se face lac de lacrimi. Normal că vrei să te trezești dimineața cu starea asta. Dac-ai fi fost hiperactiv, n-ar mai fi fost interesant. Era doar stresant că aveai energie pentru 10 oameni chiar și dimineața. Așa, ești o legumă de pat căreia îi vine greu să și respire, pentru că nu vede rostul în asta. Și nici nu se chinuie să-l găsească. Camera ta e un cort fără geamuri și ideile tale despre viață se rezumă doar la de ce eu?! și alte povești triste peste care nu poți să treci, pentru că gândești foarte mult.
Vrei să te dai jos din pat, dar ești prea nefericit să poți face asta. Ce păcat că nu poți să ieși ca să auzi că oa, ești un depresiv.

Anxietatea e cea mai mișto, pentru că e cea mai spontană. Știi cum e să fii în public, de exemplu la frizerie, și să te apuce o criză de anxietate. Știi cum e, pentru că te lauzi cu asta și ți se pare fancy. E altceva, restul sunt deja uzate. Așa că profită de ea și fii mereu într-o continuă stare de stres, frică sau panică. Ca un bâzâit nelipsit de tânțari. Să vezi ce mișto e când nu știi pe unde să ieși mai repede dintr-o sală plină care-ți dă mâmcărimi și transpirații și sentimentul ăla de disconfort din cauza căruia vrei să fugi acasă, unde nu e presiune. Ca și cum ai fi un arici, doar că ăla e foarte adorabil.
Unii vor crede că ești retard, alții că ești nebun, dar cei mai deștepți vor ști că ești un anxios, adică ești ceva chiar mai sus decât bipolar. Bucură-te de tine. Și niciodată să nu uiți de căderile nervoase, care sunt niște picanterii în centrul atenției. Crizele de personalitate. Și stresul post-traumatic.

Sunt toate acolo ca să te facă mișto.

pampam.

13 apr. 2015

5 semne că prietenii tăi sunt de căcat

1. Uită de tine
Vă știți de 100 de ani, dar uită de tine. Serios. Ca atunci când uiți să dai de mâncare la pești și mor. Sau ca atunci când ai ieșit cu maică-ta și te-a uitat în parc. Doar că acum e la modul ăla cheesy de te trezești dimineața să vezi mesajele, apelurile și glumele de interior de la ei, dar ai mesaje de la orange, echipa facebook, spam-ul de la mail și restul oamenilor care nu te interesează.

Mergeți să petreceți undeva unde nu știți multă lume, dar până dimineață, prietenul tău a uitat cine ești și unde te-a lăsat ultima oară. E ocupat să cunoască oamenii mișto de-acolo. Îi zici să-ți ia o pâine, dacă tot stați împreună și coboară până la magazinul cu pâine. Se întoarce cu una singură, iar aia e neagră, dietetică, și cu 3 feluri de semințe pentru cai. Fix ce nu-ți place. Ți-ai uitat cheia, dar ai prieteni faini pe care te poți baza să-ți deschidă, dacă stai cu ei, sau să-ți țină de urât, dacă nu. Teoretic, ajung în 10 minute. Practic, într-o oră, c-au stat să-și termine berea și s-au luat cu altceva. De ziua ta îți iau filmul, deși tu citești întâi cartea. Comandă mâncare cu ouă sau lapte, deși tu ai intoleranță la lapte sau ești alergic la ouă din naștere și ultima dată te-au dus chiar ei la spital. Ți-a murit câinele, ai divorțat recent sau te-a lovit cineva cu mașina. Te sună fix când ai adoptat un adăpost de câini, te-ai căsătorit iar sau ești prieten cu ăla care te-a călcat.

Dacă absolut toți prietenii tăi fac asta, doar dă-i în căcat. Dacă 1, 2 sau 3 din 10 încă sunt acolo să-ți lase un mesaj, să-ți ia o pâine sau să-ți țină de urât, atunci fii fericit și pe restul de 7 doar dă-i în căcat.

2. Au o relație și e tot ce contează
Sigur știi prietenii ăia pentru care faptul că au o relație devine a opta minune a lumii și prima minune din viața lor. Omul care, față de tine, îi dă în plus sex (deși uneori e atât de prost, încât nu mai contează), devine o zeitate pentru care ar sacrifica râuri de miei. E aerul lor, e tot ce au, e tot ce au până nu mai e, c-atunci ajung din nou la prieteni. Adică la tine. Pauze-n relații, pauze-n prietenii, tot aia. Atât de căcat sunt.

Nu v-ați văzut de-un car de ani și deja ați vorbit să ieșiți a doua zi în barul vostru preferat. O să fie mișto și-o să vorbiți ca acum un car de ani. A doua zi, cu jumate de oră înainte te anunță că tre să iasă cu ratatul ăla pe care nici nu-l suporți. Sau. Te întreabă dacă ești de acord să vină la pachet. Sau. Te pune să aștepți puțin cât cere voie să iasă mâine cu un prieten. Aștepți juma de zi și răspunsul e că au ceva de făcut împreună. Sau. Nu-ți mai răspunde deloc și atunci știi că ai cu un prieten mai puțin, pentru că relațiile cer timp, și nu mai rămâne ceva și pentru tine.
De vorbit nici nu se pune problema. Dimineața vorbesc între ei de bună dimineața, la prânz de poftă bună și seara de pisi, să visezi frumos. Și-n cazul în care apucați să vorbiți și voi, atunci vorbiți tot despre ei. E ca și cum ați fi un trio. Să vă întâlniți de 2 ori pe an că să afli că pisi nu-și spală șosetele, dar e  bine când vine cu flori, devine o chestie normală pentru tine. Și n-ar trebui.

3. Sunt niște dramatici plângăcioși care apar doar când vor să se plângă

De-aia te numesc ei prieten. Că ești un stâlp care nu trebuie să facă altceva decât să asculte mereu toate dramele, negativismele, tristăciunile, căcaturile lor puerile, neinteresante și repetitive de puberți. Ultima oară când ai vorbit cu un prieten din ăsta era crăciun și ați vorbit pentru că v-ați dat mesaje cu crăciun. Dar atât. Pentru că dacă dramă nu e, prietenie nu e. Nu puteți să vă spuneți bă, ce bine m-am trezit și ce mișto sunt planetele azi. Nu, vorbiți doar când fierbeți și dați pe-afară.
Se ceartă cu pisi de 5 ori pe zi din același motiv de la care s-au certat și ieri, și-acum o lună, tu trebuie să asculți de 5 ori asta. Și să dai de 5 ori din cap. Și să repeți de 5 ori un sfat. Asta fac stâlpii. Seara vor fi bine din nou și rolul tău de prieten se va încheia până data viitoare. Dacă i se termină hârtia la wc, trebuie să fii acolo. Dacă i-a intrat o muscă în ochi, trebuie să fii acolo. Doar să fii acolo mereu când e timpul dramelor. Să plângi cu și pentru prietenul tău, să nu obosești niciodată, poate să și mori între timp, el să nu știe, dar să faci cumva să te întorci la viață ca să-i asculți drama din nou și din nou. Când toată lumea va fi fericită, tu te vei trezi cu mesaje de la orange.

4. Sunt prieteni direct proporțional cu distanța

Dacă n-ar fi fost distanța, aș fi avut acum vreo 20 de prieteni din grădiniță, școală, liceu, tren, gară, muncă, ia-mă nene, baruri și restul locurilor în care-am ajuns și cunoscut oameni mai mult de 5 minute. Dar am foarte puțini, pentru că oamenii sunt dubioși și nu țin prietenii dacă nu dormiți în același pat. Nu le vine ușor să-ți zică bună într-un mesaj, dacă nu ți-l zic live. Le cade o mână să te sune. Se dizolvă fără acid dacă țin de-o prietenie fără să vă vedeți la față zilnic.
Prietenii ăia din liceu care nu mai vorbesc după. Colegul ăla ok de la muncă. Oamenii de la cămin sau gazdă. Oamenii cu care-ai schimbat numere în bar. Prietena cea mai bună din același oraș. Doar pleacă și tu undeva vreo lună, că sigur mai rămâi cu 20 de prieteni după. Așteaptă faculta. Așteaptă să termini faculta. Așteaptă să vă împărțiti în colțuri opuse. Așteaptă să n-aveți timp să respirați, că sigur mai rămâi cu 20 de prieteni după. Din 20, cam 15 deja au uitat de unde te știu. Pentru ei, o să fii ăla din agendă la care trimite aceeași urare de sărbători. Poate asta e ok. Dar dacă ai un prieten de 100 de ani, care e acolo numai când sunteți față în față, doar dă-l în căcat.

5. Au așteptări de la tine, iar ei nu oferă nimic.

Îți iei o ciocolată, și așteaptă o jumate cu poftă în ochi. Dar tu știi că nu poți să speri nici măcar la un cubuleț din ciocolata lui. Vrea întotdeauna să fii umărul pe care plânge și propriul său psiholog. Dar tu știi că nu poți să-i ceri asta lui. N-are timp, chef sau nu e născut pentru așa ceva. Ieșiți de fiecare dată când îți zice să ieșiți. Dar tu știi că atunci când ți se face poftă de bere și-o ieșeală, răspunsul va fi că afară plouă, chiar dacă e soare. Au încredere că-i ajuți cu un leu la supermarket, dar să le ceri 50 de bani e prea mult pentru ei. La tine e mereu da, la ei e mereu nu știu, stai să văd sau nu pot. Cu fiecare dată în care te-au ajutat, simți cum li se rupe o chestie din ei. E ok, nu li se rupe. E doar faptul că sunt ei nașpa, egoiști, și-i doare-n fix când ai tu nevoie de ceva, atât timp cât ei n-au nevoie de nimic de la tine. Doar dă-i în căcat. Chiar există oameni mai mișto de-atât.

pampam.


5 apr. 2015

101 întrebări retardate (3)

16. Dar ce ți-a venit să faci sport?
Un fel de dar ce ți-a venit să mânci? Sau, mai rău, dar ce ți-a venit să-l ucizi pe ăla cu așa sânge rece? Unii duc o viață atât de mișto și de liniștită, încât e o chestie obișnuită și perfect normală să mânci în pat, să bei în pat, să stai la laptop în pat, să te plimbi în pat, să trăiești în pat toată viața fără să încerci nimic altceva. Sau dacă nu, să faci maxim 10 pași ca să-ți iei o cană de apă și-apoi încă 2 ca să mergi la baie. Poate 4 abdomene chinuite. Și eu fac astea, mi-aș pune roți la pat în unele dimineți ca să nu fiu nevoită să cobor jos. Ca o lenesă incurabilă ce sunt, mi se pare un chin. Până acum ceva timp, ultima mea oră de sport era aia de prin clasa a4a. Dar vine o zi când toată chestia asta se cheamă sedentarism, la 5 minute de mers pe jos ți se oprește răsuflarea, te dor mușchii și simți că ai niște picioare de 90 de ani. Apoi vezi un moș de 90 de ani îmbrăcat în colanți colorați care aleargă mai repede și mai bine decât tine la 20. Are picioare mișto și nu-ți lasă impresia c-o să cadă în următoarele secunde. Așa cum lași tu. De asta-ți vine să faci sport, de asta e ok să-ți amintești cuvântul ăsta uneori, de asta poți să încerci fără să ți se pară că faci ceva dubios. Ar fi mai dubios dacă toate amintirile tale ar fi din pat, cu patul, legate de pat.

17. Tu de ce ești mov în cap? Ești punkeriță din aia? Rockeriță?
Ești țigan, deci asculți manele și furi fier. Porți tocuri, deci ești pițipoancă. Asculți rock, deci ești satanist. Îți place jazzul, deci te dai deștept. Nu știi muzica comercială, deci ești învechit. Te îmbraci de la tipi, deci nu ești fată. Ai o prietenă atât de apropiată, deci ești gay. Înjuri, deci ești prost crescut. Lupți împotriva defrișării masive, deci ești un hipster. Ai barbă, deci ești nespălat. Ai tatuaje, deci ai fost la închisoare. N-ai o mână, deci nu ești om. N-ai 2 mâini, deci ești o găină. N-ai 2 mâini și 2 picioare, deci ești un vierme. Sunt mov în cap, deci sunt ciudată, rockeriță și neobișnuită. Sigur ai și tu o etichetă, 10, 100, trebuie doar ieși din casă. Probabil tu nici nu mai asculți rock-ul agresiv de la 15 ani, ai mai mult de 7 ani de-acasă sau nici n-ai barbă, ai jumate de cioc. Dar nu contează, mereu e cineva care te bate pe umăr cu ceva idee închipuită în limita gândirii lor. Tu doar dă din cap și nu încerca să le explici. Chiar n-ai ce să explici unor oameni care asociază un căcat de suprafață cu ceva de interior. Asta-i face pe ei nașpa, și nu vrei să fii la fel.

18. Ce-ai pățit de te-ai tuns periuță?
Dacă m-ar fi întrebat cineva ce-ai pățit de ți-ai lăsat părul lung ar fi fost aceeași treabă. Tot păr, tot decizia mea, tot întrebare de proști din cauza căreia să nu poți dormi noaptea. Dar oamenii nu întreabă asta, pentru că oamenii au niște modele clasice încă de când se nasc cu ochii lor de cal și nu trec peste ele. Li se pare că nu e posibil și că dacă nu e clasic, atunci nu e nimic. Sau e aiurea. Nu te întreabă nimeni de ce ți-ai lăsat părul lung tocmai pentru că părul lung e la fete, iar părul scurt e la băieți. Fetele poartă roz, băieții poartă albastru. Fetele care poartă albastru sunt băieței, iar tipii care poartă roz sunt poponari. Fetele care n-au păr lung sunt anomalii. Și băieții care n-au periuță-n cap sunt fete. Ăsta e mersul. Suntem în secolul 21 deja, iar în prin anii 60 sau mai devreme există niște tipe foarte mișto cu foarte puțin păr. Jean Seberg. Dar nu, hai să punem în continuare întrebări de cal și să ne prefacem că asta e ceva normal, că tre să rămână fiecare în chiloții lui roz sau albaștri și să nu iasă din ei, că altfel ne irităm și murim de nesupunere.

19. Nu vrei să fii și tu mai feminină?
Există tipe la care feminitatea stă în cozile perfecte de la ochi, părul Maicii Teresa și rochia care se mulează pe fund. E ok, le înțeleg, le respect, nu mă duc să le întreb nu vrei să fii și tu mai boschetară?, unele sunt foarte frumoase și mișto de privit chiar și pentru mine care-mi rup gâtul, în mare parte, după tipi bărboși. Le apreciez pentru toate orele în care se pregătesc de jumate de seară în oraș, pentru că eu n-aș avea niciodată răbdarea asta. Dar chiar nu e cazul. Cozile mele de la ochi se mânjesc în baruri pline de fum și bere, părul lung mă face foarte urâtă, iar rochiile mulate sunt pentru tipe care chiar au fund de așa ceva. Cu sau fără, sunt la fel de bine, am aceiași prieteni, și atrag aceiași boschetari. Nu vreau să fiu ma feminină, n-am nevoie să fiu mai feminină și nu mi-ar sta bine să fiu mai feminină. Ar fi deja prea ciudat. Ar fi ca și cum i-ai pune peștelui blană de urs. M-aș trezi într-o dimineață și m-aș întreba cine sunt.
Și oricum tiparul de feminitate e atât de dubios și uzat acum, încât aproape că nu vrei să fii așa. Hepburn era mișto și-n pantaloni drepți, la Garbo e de-ajuns să te uiți doar la față ca să vezi o femeie pe bune, iar Chanel făcea ținute din hainele de război pentru bărbați. Serios, de ce-ai vrea să fii Monroe, când ai atâtea alte modele de feminitate pentru care să fii feminină nu însemna o rochiță fluturândă?
Și oricum, e atât de greu să te prinzi că feminitatea nu e universală?

pampam.