24 mai 2015

Adulții sunt niște babe comuniste

Am aproape 20 de ani și fac lucruri de adulți pe care nu toți adulții le fac. Probabil și tu faci la fel. Ai multe job-uri și mergi la facultate, plătești câtă apă consumi și faci economie la pateu pe pâine. Treci printr-o rutină banală, dar aglomerată, și discuțiile cu prietenii nu mai sunt la nivelul ăla de *uite-o frunză, hai să râdem*, ceea ce-i mișto. Ghici ce.

Cu toate astea, cu toate experiențele scârboase de viață prin care ai trecut, cu toate lucrurile pe care le-ai învățat, cu toate căcaturile, cineva peste 25 de ani se va lua de tine constant. Cât timp ai între 10 și 25 de ani, cineva matur se va lua de tine constant. Nu de cazul ăla clasic și super cunoscut, când ai 16 ani și probleme false. De tine, pur și simplu, ca om mai tânăr și mai nașpa decât el. Mucea ce ești, pubertule, copii care abia descoperă cum să sex, naivilor, proștilor, adolescenților cu coșuri coapte, nu știți ce e viața, aveți de învățat, ce proști sunteți voi, ce adult sunt eu la cei 30 de ani.
Cui îi pasă, serios?
Cui pasă că ai 30 de ani, un job din care-ți plătești chiria și-un mod automat pe care trăiești? Ai învățat să agăți în bar și știi cum funcționează lumea. Unii dintre noi fac lucrurile astea fără să fie bătrâni, și dacă nu sunt niște guru în ale vieții, vor ajunge. Cu toții vom face asta la un moment dat. Aproape toți. Atunci lumea va fi brusc adultă și mișto. Ca și cum faza asta cu adult care n-are coșuri și știe să sex bine te face ceva mișto.
Nu-i pasă nimănui.

Cu atât mai puțin cu cât descoperi cât de neinteresant e să nu mai ai 17 ani, când nu era nevoie să te cunoști pe stradă cu femeia aia de la curent care-ți primește facturile. Și nu era nevoie să-ți iei libere și pauze, pentru că nu mai poți să te împarți între munci. Și nu era nevoie să ai agende cu program peste care nu poți să sari.
Chiar vrei să lași 17 ani, doar pentru că un disperat matur îți zice că haha, ce plod ești încă, vorbim peste 10 ani. E o babă de 30 de ani care-a uitat că era un pubert jenibil cu păr slinos și-un leu în buzunar. E o babă care se ia și de restul babelor de autobuz, și de tine. Doar el e miezul. Nu e ca și cum mori dacă nu ajungi așa. Nu e ca și cum trebuie să ajungi ca el cât mai repede.

Uite un exemplu de banalitate profundă.

Îmi iau liber o zi, înainte să ajung la alea 2 job-uri de adult. E o pregătire sufletească.
Mă trezesc exagerat de dimineață, (un lucru oribil) ca un adult cu muncă. Am echipe cu colegi mișto, dar se întâmplă să ai echipe cu colegi pe care nu-i înghiți. Ca un adult. N-o să fie plăcut. Primesc o listă de sarcini de la șefii mei, pe care trebuie să le fac într-un anumit timp. Adulții au șefi. Sunt niște sarcini ok, dar se întâmplă să ai sarcini nasoale, care te vor face să-ți urăști viața și să vrei să fii boschetar pe punga ta. În unele cazuri, șefii sunt la fel de nasoli ca și colegii, deci te vei simți ca fiecare porc la tăiere pe care l-ai mâncat de fiecare Crăciun. Exact ca un adult.
După 8 sau 12 ore de sarcini și șefi și colegi, ajung acasă. Mânc prost, număr bani de dat și mă plâng la oameni care se plâng la mine. Realizezi cum a trecut timpul și cum nu mai poți să te culci pe banca de la școală. Te întristezi.

În mod normal, faci asta 5 zile din 7. 5 zile din 7 îți repeți mantre și replici motivaționale inventate de tine. La modul hai, rezistă pentru weekend. Hai încă puțin, prietenii tăi te vor alina cu niște butoaie de bere. Hai că poți, o să se termine și-o să ajungi acasă să mânci, să ce vrei tu. Hai, n-o s-o ții toată viața așa. Hai, c-o să fie bine. Hai încă o zi, o zi înseamnă bani.
Hai, că vine o vreme în care ne lovește norocul pe fiecare și-o să ai o muncă relaxantă și plină de plăceri infinite, chestia aia la care visezi și pentru care te pregătești.

Și asta e. Dacă n-ai ajuns vreun artist care-și face programul singur, viața ta se rezumă la weekend și câteva ore libere pe săptămână. Știi diminețile din liceu, când nu te duci la primele 2 ore, că nu se întâmplă nimic, așa că mergeți la o țigară? Nu le mai ai. Doar bucură-te de ele cât timp nu ești încă o babă comunistă. Știi pe enervanții ăia care-ți scot ochii cu faptul că ei cresc, îmbătrânesc și mor mai repede decât tine, iar tu nu? Chiar sunt enervanți. Să nu fii unul din ei. Știi că ai tot timpul să ajungi un iisus înțelept pe lume? Nu e nevoie să te bați cu ăștia în cine e mai zeu.

pampam.

14 mai 2015

Picioarele lungi sunt uneori nașpa

Tipele cu picioare lungi sunt mișto. Și tipii cu picioare lungi sunt mișto (știi că există tipi cu corpuri la fel sau mai frumoase decât unele corpuri de fete?). Picioarele lungi, în general, sunt mișto. Îți dau o imagine, o statură, te fac să arăți ca o pictură monumentală bună, poți să iei cele mai ok produse de pe rafturile de sus, care-au fost făcute tocmai ca să n-ajungă nimeni la ele, îți vine ușor să sari peste bălțile râuri de lângă trotuar, și te țin să faci pași de uriaș când te grăbești să prinzi autobuzul. Cam de genul ăsta de avantaje ai parte. Sigur, există și alte lucruri de merg să le faci cu picioarele, lucrurile alea, pentru că flexibilitate, dar probabil nu vrei să le auzi. O să ți le zică pisi în nopțile voastre romantice.
Dac-ai fost la arte și-ai auzit 7 ore de aberații din ziua de desen tehnic (haha) cu 9 ore, ai ști acum că picioarele lungi nu sunt chiar o trăsătură care să te facă să arăți bine proporționat. Proful meu de desen spunea c-a văzut o tipă cu picioare atât de lungi, încât era urâtă. Nu există așa ceva.
Există, în schimb, câteva căcaturi prin care nu trebuie să treci tu, omul cu picioare scurte care-ai vrut mereu unele mai lungi. Serios, nu e cine știe ce.

Am 1.70 desculță, 50 de kile și 3 sferturi din mine sunt picioarele. De-asta arăt ca un struț cu cap de om, iar atunci când port 3 straturi de talpă și ajung la 1.75, mă duc spre struț cu picioare de rață. Pentru că ăsta e primul lucru nasol despre picioarele lungi. Talpa de rață cu 39-40 la orice fel de încălțăminte, inclusiv papuci de casă. Arăți ca o rață în tot felul de dubioșenii pe care-ai vrea să le porți în picioare, dar dau foarte urât și ai senzația că mergi ca un retard din cauza asta. Dar chiar mergi ca un retard. Așa că te rezumi la încălțăminte care nu-ți mărește talpa, pentru că ai deja o talpă de bărbat. Adică te rezumi la vreo 4 modele simple și cu format cât mai decent.
Da, de obicei, tot ce vrei să-ți cumperi se oprește pe la 38. Măsură de fete. Când îți găsești cumva un 39, te vor strânge, că așa e modelul și numerele nu se mai potrivesc.
Dacă taică-miu ar fi purtat 40 și nu 42, aș fi putut să iau bocanci de la el.
Nu-ți închipui că poți să lovești pe cineva cu talpa peste față și să-l doară. Pentru că e greu să ridici talpa.

În ordinea asta de idei, o să-ți găsești pantaloni care sunt largi în talie, și buni în lungime, fuste care normal sunt ok, dar pe tine vin undeva puțin mai jos de chiloți, și cămăși scurte la mâneci. Pentru că da, picioare lungi-mâini lungi.

E oribil să mergi în aproape orice fel de mașină, autobuz, tren. E oribil, stresant, dureros și, mai ales, cel mai inconfortabil lucru pentru niște picioare lungi. Pentru că nu încap. Nimeni nu s-a gândit niciodată la oamenii puțin mai înalți care vor muri cu călcâiele la gură în spații strâmte din fabrică.
În tren ți se ating genunchii de genunchii ălora din fața ta, așa că tre să stai puțin pe diagonală. Eventual, atingi praful de pe radiatoare și geamuri. Eventual, te și arzi iarna dacă bagă căldură, și te ia frigul dacă nu. Ultima dată când am mers cu trenul, am înțepenit la propriu.
În avion ți se lovesc picioarele de scaunul din față, pentru că n-ai mereu bani de clase fancy unde primești loc să te muți cu toată casa. Am fost trezită de fiecare dată când treceau tipele alea sexoase cu mâncare și nu puteau de picioarele mele întinse pe culoar.
Mașina e cea mai frustrantă. Că n-ai cum să-ți scoți picioarele pe geam, nici să le urci în tavan, nici să le pui în capul șoferului. Așa că-ți amorțesc genunchii și restul oaselor de care n-ai știut până atunci.

E la fel de oribil să stai 8 ani în banca de la școală. 8 ani de căutat poziții suportabile, fără să-ți întinzi picioarele în față, ca să fii călcat de colegă-ta, și fără să le ții strânse, ca să te lovești de fier, lemn și gume lipite. 8 ani în care dezvolți dureri de moși.

Îți vine greu să faci tot felul de exerciții fizice sus-jos, dreapta-stânga, față-spate, cum ar fi genuflexiunile sau fandările. Pentru că distanța până jos și înapoi ți se pare infinită. Până înainte și înapoi ai impresia că sari obstacole. E ca și cum ai face 100 în loc de 50. Abia atunci începi să te gândești la lungimea corpului tău și totul ți se pare mai dureros. Transpiri instantaneu. Aveam o prietenă de 1.50 care n-a înțeles niciodată de ce genuflexiunile sunt grele pentru mine și mi se par că trec ani până le fac. Faptul că avea 1.50 și jumate din picioarele mele explică multe

Ocupi spațiu. N-ai cum să te faci mereu un ghem și să-ți bagi picioarele sub tine, pentru că ești la un party unde dorm 8 oameni într-un pat. Oamenii mici pot face asta. Picioarele tale lungi se vor crăcăna fix când crezi că le-ai strâns cum trebuie și nu lovești pe nimeni.
N-ai cum să te urci pe umerii lui pisi la un concert, că 15 oameni din spatele tău n-or să mai vadă nimic din concert și-ți vor arunca 15 pahare cu bere în cap.
N-ai cum să iei un cort ieftin când pleci la mare, pentru că n-ai încăpea într-un cort ieftin și mic.
Când te duci la bunică-ta, care are camerele alea de pitici, tre să te-apleci de spate ca să nu stai afară. Și să rămâi aplecat de spate. Nu e foarte relaxant. Și bunică-ta e mică. Te-apleci și pentru ea.


E mișto cu picioare lungi, nu le-aș tăia pe-ale mele. Dar uite, uneori chiar e nasol și n-ai motive să mă urăști pentru niște bețe, să bei 10 bidoane de lapte pe zi, sau să te simți ignorat.

pampam.





10 mai 2015

5 tipuri de băieți pe care nu vrei să-i cunoști

La ce față am în  majoritatea timpului în care nu arăt fancy, ai crede că nu vorbesc cu mulți tipi pe lună, pe an, pe viață. Nici atât să ies cu ei din plăcere reciprocă. Dar asta se întâmplă, și nu e neapărat pentru că aveam mai multe mașini decât păpuși acum 100 de ani, când mă jucam în scara blocului. Chiar am cunoscut mai mulți tipi decât fete, deși fetele-s mișto, complexe și le iubesc dacă nu sunt proaste, kitschoase sau alte lucruri care fac o tipă să fie nasoală.
Uite, în ultimele luni am dat de un lumber hipster roșcat, un hipiot mustăcios, un cel mai deștept bărbos pe care-l știu, un indian care nu vrea să mă violeze, și-un gay căsătorit cu un gay. Sunt toți niște oameni mișto, care nu fac parte din categoria aia cu bărbații-s toți niște porci la fel.

Știu, însă, 5 feluri de tipi pe care nu-i vrei în viața ta. Sau 5 faze în care să n-ajungi, ca tip. Dac-ai auzit vreodată de fetele alea care devin gay după ce-au cunoscut un număr de tipi, atunci ăștia sunt motivul și cauza.

1. Tipul lame. Penibil. Jenibil
Băieții ăia care se bagă în seamă pentru ceva mai mult decât prieteni, dar au replici jenibile și te fac să plângi. Îți lasă impresia că te uiți la un film urât cu scenariu făcut de copii retarzi, special ca să râdă de tine. Știi reclamele proaste și hidoase la absorbante, care te fac să-ți fie rușine când le urmărești cu cineva? Băieții ăștia le întrec. Dacă n-ar încerca și-a doua oară, ar fi amuzanți.
De la hai la un vin (la tine sau la mine) până la nu te știu, dar vreau să fumez iarbă cu tine și până la pisi, te fac o tură?, cuvintele astea pe care ți le zice un tip la modul serios te fac să te întrebi ce-ai făcut ca să te naști fată. Momentul în care nu știi dacă ești tu de vină că atragi așa ceva, sau dacă sunt ei de vină că n-au depășit 15 ani și-s încă în viață, deci oricum nu poți să te ferești de ei, orice-ai face. Nu le vorbi niciodată, nu vrei. N-o să faci față.

2. Stalkerul din metrou, autobuz, tren sau tramvai. Stalkerul nebun, în general
O fi romantic și frumos să te îndrăgostești pe fugă și când ajungi acasă, să vezi că ești virală pe net. Tipul din 102 a scris că o caută pe fata aia cu ochi de mâță cu care-a schimbat priviri timp de 3 blocaje.

Dar nu e mereu așa. Nu toți oamenii de la metrou care se bagă în seamă la metrou sunt mișto. Așa cum nu toți pletoșii de prin autobuze au 25 de ani, cum îți zic, în loc de 40. Așa cum nu toți nebunii din tramvai sunt niște nebuni frumoși. Clar nu în tramvai. Și așa cum tipul din tren are o iubită acasă.
Imaginează-ți că unii din ei sunt niște dubioși care te văd legată în lanțuri de caloriferul lor pe viață. Îți lasă impresia c-au ieșit din filmele alea ciudate cu obsedați care urmăresc fete vreo 20 de ani și strâng camere întregi de poze cu ele. Apoi le ucid. Serios, uneori băiatul frumos din spatele autobuzului care se uită insistent e nebun. O să cobori și-o să se țină după tine umăr la umăr până-i dai un facebook greșit și te lasă.

Stalkeresc și eu oameni mișto. Printr-o minune, o parte din ei i-am întâlnit și n-am mai fost nevoită să-i stalkeresc vinovată și obsesiv. Probabil o faci și tu. Dar pe restul nu i-aș urmări niciodată ca să-i iau acasă. Nu cu priviri de bolnavă psihic.

3. Labagiul
Labagiul e ori un pubert până-n 20 de ani, ori un mic obsedat peste 30. Ăsta te întreabă cu ce ești îmbrăcată, în loc de bună. Îmi dai o poză? Ceva mai clar n-ai? O poză cu țâțe? Te rooog? Promit că n-o dau la nimeni. Ești perversă? Îmi dai web?

Pubertul până-n 20 vrea poze cu țâțe, pentru că țâțele sunt ceva încă nou și mișto. Stă la cămin și, cu 5 colegi de cameră, n-are mereu parte de ceva real. Nu-i pasă de care. Țâțe să fie.
Iar micul obsedat peste 30 vrea poze cu țâțe de la tipe cât mai tinere. De obicei, e urât și face lucruri plictisitoare cu viața lui. O să-ți trimită un mesaj pe facebook în care să-ți spună că n-a avut ocazia să-și găsească o femeie pe bune, dar oricum vârsta nu contează. Ești frumoasă. Te invită la restaurant, pentru că în bar e prea gălăgie pentru anii lui. Da, e și stalker, îți răscolește pozele, programul, viața, și-un mesaj se va transforma în 10 pe zi.
Poate că de pubert scapi, că ăsta găsește mereu o prostănacă cu țâțe pe net. Dar labagiul matur va fi râia vieții tale, până-i zici că-l chemi pe tata.

4. Țărănoiul. Muncitorul de la canal și drumuri. Neanderthalul
Țărănoiul te întreabă pe stradă dacă ai silicoane. La un moment dat va avea o iubită și copii și nepoți și mi-e milă de toți la un loc. Genul ăsta de țăran se naște ca să facă toate observațiile scârboase despre tine, la care tu nici nu te-ai gândi. Trăiește din asta și tocmai de-aia înveți repede să-l recunoști ca să-l ocolești. Își ia o pungă de semințe și ceilalți prieteni țărani și iese ca să-ți zică că ai genunchi strâmbi sau buci cu valoare. Te fluieră din mașină sau îți ridică fusta din mers. Singurele iubite pe care-o să le aibă sunt fetele alea care poartă colanți transparenți tocmai ca să-și facă buci cu valoare. Echivalentul lor feminin.
Probabil muncitorii de la drumuri se angajează la drumuri ca să se frece pe burtă în timp ce te strigă când treci pe lângă ei. Pentru că nu e ca și cum se angajează ca să facă drumuri.
Poate că neanderthalul nu va muri niciodată.

5. Nesuferitul ăla plin de el
Nu e nici măcar foarte frumos, dar crede că toate tipele au fost făcute pentru el. Dacă-i zici că da, atunci ești disperată după el, îi mânci din palmă și nici măcar n-a făcut ceva pentru asta. Așa e el de la natură. Dacă-i zici că nu, atunci ești proastă, pentru că e un zeu și nu știi ce pierzi. Dacă-l tai în două, curge aurul din el. N-ai niciodată șanse să-l cunoști până nu vrea el să te cunoască. Și nu vrea să te cunoască vreodată, pentru că până la 25 de ani a cunoscut deja tot ce se putea cunoaște. E mai simplu să te iei în brațe cu un urs, așa că du-te și caută un urs. Sau un tip care nu se vomită pe el.

pampam.




4 mai 2015

Citatele astea motivaționale care nu te fac mai motivat

Fericirea ta depinde doar de tine e un text motivațional de oameni singuratici și antisociali, pe care e ușor să-l înțelegi prost. Tocmai ca să te facă să te simți bine singuratic și antisocial. Tocmai ca atunci când ești trist și gol în camera ta pentru toată viața, să n-ai impresia că asta e ceva greșit, și că dacă-ți faci un ceai și citești ceva mișto, vei fi fericit cu tine. Doar datorită ție. Veșnic. Nu știi încă că fericirea ta depinde de tine abia după ce înveți să te iubești înainte să te iubească alții (ăsta e alt citat motivațional). Dar te simți fericit, pentru că un citat îți spune că poți. Și poți să fii unul din ăia care se laudă cu faptul că n-au nevoie de alți oameni ca să se simtă bine.
Normal că ai. Să te joci cu orele pe calculator, să sex doar ca să sex, să ieși doar ca să muncă și să trăiești cu 72 de pisici sau nici cu atât nu e un mod interesant  de-a profita de timp pe termen lung.

Da, e mișto să-ți bei ceaiul dimineața, să-ți fumezi țigara liniștit, să-ți faci cafeaua cum știi tu, să ieși în parc ca un boem, să fugi să vezi marea, să ajungi la francezi ca să le mânci croisantele, să nu mai lași o carte din mână, să alergi cât vrei la tura ta de alergat zilnică. E mișto să faci toate lucrurile care-ți dau stări din alea zen când ești singur și fericit. Viața ți se pare minunată și te-ai căsători cu tine, dac-ai putea. Ți-ai face copii care ți-ar semăna și n-ai mai avea nevoie de nimeni. Cred și eu asta uneori.
Dar nu e extrema ideală în care vrei să te duci. Te-ai plictisi de glumele tale și ți-ai învăța toate obiceiurile. Normal că ai nevoie de oameni din când în când. Din 10 proști, 2 sigur sunt ok, atât de ok încât te-ai căsători cu ei sau așa. Nu poți să te trezești și să vorbești cu tine în fiecare zi ca să te binedispui. Nu poți să sex doar cu actorii de porno de pe net. Nu e la fel de relaxant să bei bere singur la o masă de 4 persoane. Nu e mișto să trăiești în lumi din cărți și să iei cafeaua cu tine pentru totdeauna.

Nu e nevoie să fii un om lipicios care sufocă alți oameni și le lasă impresia că se dă la ei. Cum fac eu. Dar ăsta e un citat pe care să nu-l iei foarte în serios, mai bine.


Trebuie să-ți dorești ceva foarte foarte foarte mult, și universul o să conspire la asta. Dacă crezi în dumnezeu, atunci trebuie să-ți dorești ceva foarte foarte foarte mult și dumnezeu o să te ajute. Dar eu aleg universul. E un citat jenibil, evident. Să vrei ceva și să nu faci nimic. Pentru că univers, această forță care conspiră la gândurile tale. Dar sună frumos și genul ăsta de spiritualitate amabilă, care te bate pe spate în citate motivaționale încă prinde. Îți dau ce vrei să auzi, dar nu se întâmplă niciodată cum crezi. Imaginează-ți că până acum ai fi avut un copil cu Johnny Depp și-un castel pe insula proprie unde e mereu cald și cresc peștișori cu dorințe în copaci. Dar Johnny Depp nici n-are habar că exiști.

Știi când conspiră universul cu planetele ca să-ți îndeplinească dorințele? Când gândești și-apoi faci tu 80 la sută din ce tre să faci ca să-ți îndeplinești o dorință. Cum ar fi să-ți construiești o rachetă ca s-ajungi pe Lună. Dacă-ți faci racheta și gândești destul de pozitiv, universul e acolo ca să te-ajute pe drum. Ca la tipa din Gravity. Ea a fost aia care a condus până la Pământ, dar universul a fost ăla care n-a omorât-o. Ar fi putut oricând să facă asta. Cum ar putea oricând să te omoare și pe tine. Dar n-o face, pentru că în fiecare seară îți spui cât de mult vrei să vezi din ce e făcută Luna. Sau să ai un copil cu Depp.


Gandhi nu s-a gândit vreodată că va fi citat de oameni care nu sunt atât de profunzi pe cât era el. Singurii oameni tineri pe care i-a întâlnit erau probabil băieții ăia care se călugăresc și depun jurăminte că nu vor vorbi până la moarte. Dar a scos o scuză perfectă care se cheamă trăiește astăzi ca și cum mâine ai muri. Un fel de carpe diem, dar mai lung și mai puțin mainstream. Copiii care pun energizant în bere și așteaptă 1 mai ca să fie rebeli pe nisip îl iubesc pe Gandhi fix pentru cuvintele astea. Până ajung în faza în care carpe diem nu mai înseamnă băutură și manele, vor fi motivați să trăiască liberi și neliniștiți pe băutură și manele. Hipiotul ăla le-a zis să facă așa. În felul în care înțelegi tu asta, e posibil să faci atâtea lucruri azi, încât mâine chiar să mori. Dar se poate spune că măcar ai înțeles citatul ăsta în felul tău personal.
Și nu poți să fii părinte și să urli la copilul tău care-a fugit cu gașca, când îți spune că făcea doar ce a înțeles să facă de la un guru al păcii. E replica ideală. Te lovește pe conștiință. E citatul suprem după care să-ți ghidezi adolescența. E tot ce vrei, numai ce trebuie nu.

Suntem ceea ce vedem în alții nu e motivațional, e o replică pe care ți-o trântește genul ăla de om prost care vrea să te facă prost înapoi, dar să pară mai deștept decât tine. Coelho crecă nu știa nici el ce-i de capul lui când a zis că să fii tu însuți, chiar dacă nu știi cine ești. Și aia cu singurul tău critic ești tu e o chestie care te face să crezi că ești minunat acolo unde ești. Și de multe ori nu ești. Pentru că oamenii nu se autocritică obiectiv. Nu atât de mulți cât e nevoie.

pampam.