Picioarele lungi sunt uneori nașpa

Tipele cu picioare lungi sunt mișto. Și tipii cu picioare lungi sunt mișto (știi că există tipi cu corpuri la fel sau mai frumoase decât unele corpuri de fete?). Picioarele lungi, în general, sunt mișto. Îți dau o imagine, o statură, te fac să arăți ca o pictură monumentală bună, poți să iei cele mai ok produse de pe rafturile de sus, care-au fost făcute tocmai ca să n-ajungă nimeni la ele, îți vine ușor să sari peste bălțile râuri de lângă trotuar, și te țin să faci pași de uriaș când te grăbești să prinzi autobuzul. Cam de genul ăsta de avantaje ai parte. Sigur, există și alte lucruri de merg să le faci cu picioarele, lucrurile alea, pentru că flexibilitate, dar probabil nu vrei să le auzi. O să ți le zică pisi în nopțile voastre romantice.
Dac-ai fost la arte și-ai auzit 7 ore de aberații din ziua de desen tehnic (haha) cu 9 ore, ai ști acum că picioarele lungi nu sunt chiar o trăsătură care să te facă să arăți bine proporționat. Proful meu de desen spunea c-a văzut o tipă cu picioare atât de lungi, încât era urâtă. Nu există așa ceva.
Există, în schimb, câteva căcaturi prin care nu trebuie să treci tu, omul cu picioare scurte care-ai vrut mereu unele mai lungi. Serios, nu e cine știe ce.

Am 1.70 desculță, 50 de kile și 3 sferturi din mine sunt picioarele. De-asta arăt ca un struț cu cap de om, iar atunci când port 3 straturi de talpă și ajung la 1.75, mă duc spre struț cu picioare de rață. Pentru că ăsta e primul lucru nasol despre picioarele lungi. Talpa de rață cu 39-40 la orice fel de încălțăminte, inclusiv papuci de casă. Arăți ca o rață în tot felul de dubioșenii pe care-ai vrea să le porți în picioare, dar dau foarte urât și ai senzația că mergi ca un retard din cauza asta. Dar chiar mergi ca un retard. Așa că te rezumi la încălțăminte care nu-ți mărește talpa, pentru că ai deja o talpă de bărbat. Adică te rezumi la vreo 4 modele simple și cu format cât mai decent.
Da, de obicei, tot ce vrei să-ți cumperi se oprește pe la 38. Măsură de fete. Când îți găsești cumva un 39, te vor strânge, că așa e modelul și numerele nu se mai potrivesc.
Dacă taică-miu ar fi purtat 40 și nu 42, aș fi putut să iau bocanci de la el.
Nu-ți închipui că poți să lovești pe cineva cu talpa peste față și să-l doară. Pentru că e greu să ridici talpa.

În ordinea asta de idei, o să-ți găsești pantaloni care sunt largi în talie, și buni în lungime, fuste care normal sunt ok, dar pe tine vin undeva puțin mai jos de chiloți, și cămăși scurte la mâneci. Pentru că da, picioare lungi-mâini lungi.

E oribil să mergi în aproape orice fel de mașină, autobuz, tren. E oribil, stresant, dureros și, mai ales, cel mai inconfortabil lucru pentru niște picioare lungi. Pentru că nu încap. Nimeni nu s-a gândit niciodată la oamenii puțin mai înalți care vor muri cu călcâiele la gură în spații strâmte din fabrică.
În tren ți se ating genunchii de genunchii ălora din fața ta, așa că tre să stai puțin pe diagonală. Eventual, atingi praful de pe radiatoare și geamuri. Eventual, te și arzi iarna dacă bagă căldură, și te ia frigul dacă nu. Ultima dată când am mers cu trenul, am înțepenit la propriu.
În avion ți se lovesc picioarele de scaunul din față, pentru că n-ai mereu bani de clase fancy unde primești loc să te muți cu toată casa. Am fost trezită de fiecare dată când treceau tipele alea sexoase cu mâncare și nu puteau de picioarele mele întinse pe culoar.
Mașina e cea mai frustrantă. Că n-ai cum să-ți scoți picioarele pe geam, nici să le urci în tavan, nici să le pui în capul șoferului. Așa că-ți amorțesc genunchii și restul oaselor de care n-ai știut până atunci.

E la fel de oribil să stai 8 ani în banca de la școală. 8 ani de căutat poziții suportabile, fără să-ți întinzi picioarele în față, ca să fii călcat de colegă-ta, și fără să le ții strânse, ca să te lovești de fier, lemn și gume lipite. 8 ani în care dezvolți dureri de moși.

Îți vine greu să faci tot felul de exerciții fizice sus-jos, dreapta-stânga, față-spate, cum ar fi genuflexiunile sau fandările. Pentru că distanța până jos și înapoi ți se pare infinită. Până înainte și înapoi ai impresia că sari obstacole. E ca și cum ai face 100 în loc de 50. Abia atunci începi să te gândești la lungimea corpului tău și totul ți se pare mai dureros. Transpiri instantaneu. Aveam o prietenă de 1.50 care n-a înțeles niciodată de ce genuflexiunile sunt grele pentru mine și mi se par că trec ani până le fac. Faptul că avea 1.50 și jumate din picioarele mele explică multe

Ocupi spațiu. N-ai cum să te faci mereu un ghem și să-ți bagi picioarele sub tine, pentru că ești la un party unde dorm 8 oameni într-un pat. Oamenii mici pot face asta. Picioarele tale lungi se vor crăcăna fix când crezi că le-ai strâns cum trebuie și nu lovești pe nimeni.
N-ai cum să te urci pe umerii lui pisi la un concert, că 15 oameni din spatele tău n-or să mai vadă nimic din concert și-ți vor arunca 15 pahare cu bere în cap.
N-ai cum să iei un cort ieftin când pleci la mare, pentru că n-ai încăpea într-un cort ieftin și mic.
Când te duci la bunică-ta, care are camerele alea de pitici, tre să te-apleci de spate ca să nu stai afară. Și să rămâi aplecat de spate. Nu e foarte relaxant. Și bunică-ta e mică. Te-apleci și pentru ea.


E mișto cu picioare lungi, nu le-aș tăia pe-ale mele. Dar uite, uneori chiar e nasol și n-ai motive să mă urăști pentru niște bețe, să bei 10 bidoane de lapte pe zi, sau să te simți ignorat.

pampam.