30 aug. 2016

De ce au nevoie femeile ca să fie femei

Orice călătorie cu trenul se încheie cu câte-o filosofie de viață. N-ai cum altfel. În ideea asta, am petrecut 5 ore în tren cu o doamnă mustăcioasă și foarte înapoiată, care discuta niște prostii imense cu nepoata ei de 7 ani, sub forma unor învățăminte prețioase. Am tăcut și-am ascultat fascinată, așa că voi reda discursul ei răhăcios.

*Tu nu mai ești o fetiță mică acum.  Ai deja 7 ani și trebuie să înveți să te comporți ca o fată mare, nu ca un copil. Tre să știi să ștergi praful, să ajuți la mâncare, să dai cu mătura, așa trebuie să facă o fată mare și frumoasă. Nu mai ești ca Tudor, să ai 2 ani. Mama ta muncea când era mică. Așa tre să te înveți și tu.*

Tudor, evident, e băiat și Tudor nu va fi nevoit să învețe să dea cu mătura la 7 ani, ca să devină mare și frumos. Pentru că Tudor nu e fată.
Iar mie mi s-a părut totul foarte trist. Pentru că vacanțele la bunici obișnuiau să fie tocmai cea mai mișto fugă de-acasă, cu bunică-ta care te lăsa să fii un miel foarte liber și să mănânci câte bomboane cu ciocolată voia inima ta. Dar doamna asta mustăcioasă era chiar înapoiată și fetița aia de 7 ani nu înțelegea de ce trebuie să fie și ea la fel, dacă ea nu vrea. Ceea ce e perfect ok, pentru că lecțiile despre femei nu se țin la 7 ani  și pentru că nu mai e nevoie ca datul cu mătura și ștersul prafului să le facă pe toate fetele să fie mari și frumoase, femei în viață, doamne în societate. Există o grămadă de lucruri ok care te definesc ca tipă, în timp ce poți fi fixată pe ordine la fel de bine cum e și un bărbat.
Misoginismul ăsta care vine din partea femeilor obișnuite să stea la fundul bărbaților e de căcat și sper foarte tare să nu fie moștenit.

Și eu nu vorbesc acum ca o femeie mișto ce sunt, pentru că nu sunt. Fac abia 21 de ani într-o lună și mai am de crescut frumos, așa că sunt cel mult o tipă mișto și domnișoara Scîrlat la facultate.
Dar am modele de femei în viața mea despre care cred că-s fabuloase și că n-au ajuns să fie atât de fabuloase doar pentru că au învățat să dea cu mătura când erau încă mici. Ci, mai degrabă, pentru că.
1. Îs foarte deștepte.
2. Și pentru că știu că îs foarte deștepte, au încredere.
3. Și pentru că au încredere, au și atitudine.
4. Și pentru că au atitudine, pot fi niște scârbe arogante și impunătoare, așa cum pot fi niște prințese delicate și fabuloase.
5. Și pentru că-s independente și multifuncționale, pot da cu mătura și șterge praful obsesiv, așa cum pot susține o conferință faină de oameni faini.

Iar toate astea nu înseamnă că sunt niște împuțite, care se scaldă în praf, ci pur și simplu că nu tehnica lor avansată de-a da cu mătura le-a făcut așa fete mari și frumoase.

19 aug. 2016

5 tipuri de fete pe care nu vrei să le cunoști

Am scris de băieți și nu știu cum am putut să sar fetele.

Fetele. Fetele sunt pentru mine cum sunt filmele nasoale. Pot să mă uit la ele maxim 15 minute, cât le dau o șansă, să văd care-i treaba cu ele și cât de nasoale îs. Dacă se întâmplă să ajung chiar la 15 minute chinuite, mă ia așa pe dinăuntru cu răuț, închid și nu mai deschid niciodată. Ei, așa și cu fetele. Nu pot cu fetele. Cunosc multe, accept puține. Dac-aș fi fost băiat, mi-ar fi fost mai greu să aleg o fată, decât mi-e acum ca fată să aleg un băiat. La 70 la sută din ele mă ia cu răuț. Nici n-ajung să le dau un bună întreg, pentru că fetele între fete simt dacă e cazul să-și dea un bună întreg, fără să li se facă răuț sau dacă nu. E chiar simplu. Iar eu am o intuiție foarte bună și mai puține fete în viața mea decât băieți. Pentru că cu noi e atât de greu, știe toată lumea. Minunate, complexe, fabuloase, baza lumii, miezul istoriei, totul se învârte în jurul nostru, dar niște scârbe. Niște scârbe și mai mari cu celelalte scârbe. Dar cele mai scârbe dintre scârbe sunt astea.

1. Mimozele
Mimozele se trezesc la 6 ca să-și aranjeze părul ciufulit, ca să pară ciufulit natural, și ca să se machieze puțin și să pară că nu-s machiate. Ceea ce ar fi super ok și neinteresant, dacă toată lumea și-ar asuma asta. Cum noi, restul, o facem. Cum noi, restul, ne asumăm că ne trezim la 6 doar ca să ne punem fața de ieșit pe ușă, pentru că azi-noapte a fost o noapte lungă, și grea, și urâtă. Aia e. Nu putem fi toți niște îngeri delicați de la natură. Dar nu. O mimoză se chinuie să arate bine, dar nu recunoaște niciodată că se chinuie să arate bine.
Mimozele mănâncă ceapă sau pește sau borș sau usturoi, și-apoi mestecă o gumă, pentru că spălatul pe dinți chiar e un efort prea mare. Dar le deranjează orice adiere de ceapă sau pește sau borș sau usturoi din bucătărie, un loc care, evident, ar trebui să miroasă a hârtie Zewa sau ceva.
Mimozele s-au născut la țară sau vin, prin legături de neamuri, de la țară, dar consideră că țăran e o jignire de top. Ca și cum ar fi vreodată în stare să facă ce face un țăran.
Mimozele nu știu că vroiam se scrie voiam, dar au pretenția să le respecți pentru că fac contabilitate la facultate sau așa.

Mimozele suferă de căcare de sine și de aroganțe care n-ar avea nicio bază să fie aroganțe.

2. Babele
Babele trec prin viață cu o moștenire lăsată de celelalte babe ale neamului lor. Să faci nuntă repede, să faci copii mulți și să știi să dai cu mătura. 21-22 de ani e o vârstă ok pentru toate astea, ca să nu riști să rămâi fată bătrână și să-ți pierzi viața. Pentru că babele sunt sigure că dacă n-ai nici nuntă, n-ai nici copil, atunci chiar ți-ai pierdut viața. Din păcate pentru ele, aste e tot ce-au auzit, și din păcate pentru noi, asta e tot ce-o să auzim de la ele.
Și când ai de gând să te pui și tu la casa ta, să faci un copil, să-ți faci o familie? Cât mai ai de gând să înveți? Știi că dacă înveți prea mult ajungi la nebuni. Pune mâna și fă un copil, că n-are cine să-ți aducă o cană de apă mai încolo.
Și crede-mă, orice le-ai spune, se va întoarce împotriva ta și-a vieții tale inutile.

3. Virginele
Termen care nu ține neapărat de partea anatomică, ci de o abordare fantezistă de virgine.
Virginele care au o relație și aia e toată lumea lor. E universul. E tot ce pot cuprinde ele în vorbe, și fapte, și gânduri. E ce le face pe ele să pară mișto și în regulă. E aprobarea lor în societate și după relație nu mai există viață. Fază prin care recunosc că trec și eu timp de o zi, două, când prințul vieții mele pleacă pe drumul lui. Dar o virgină nu. O virgină o să înlocuiască universul relației cu universul despărțirii. O virgină face pozele alea cu citate jenibile de pe net despre alesul erai tu și iubirea mea va fi acolo pentru tine mereu. O virgină ține doliu 2 ani și-abia apoi realizează că mai sunt alți prinți pe lume, alte lucruri de făcut, altceva de povestit.
Și e trist pentru ele, pentru că oricum viața există cu sau fără relații și pentru că nu viața te ratează pe tine, tu ratezi viața (și asta e bună de citat).

4. Îndoctrinatele
Tipele astea intră în viața ta, ți se bagă pe gât și nu se lasă până nu scot ceva din tine. De obicei, ceva urât, pentru că natura lor le face să fie greu de suportat.
Astea care cred că femeia în fustă păcătuiește în fața lui dumnezeu și de-aia, DE-AIA, bărbatul face ce face. Astea care cred că sexul e doar o modalitate de făcut copii, căci lui dumnezeu tre să-i dăm mereu copii. Astea care cred că femeia tre să asculte de cuvântul sfânt al bărbatului, că tre să știe să învelească sarmale și să aibă lapte.
Răhăcisme din astea uimitoare, pe care, dacă ții puțin la statutul tău de om mișto pe acest pământ, n-ai cum să le gândești decât dacă ești oleacă dereglat. Sau îndoctrinat. Și nu e bine niciodată să te pui la mintea unei îndoctrinate, pentru că atunci fiecare nerv al capului tău va începe să-și dorească să fi fost mort. Așa că trebuie lăsate în plata lor și-a domnului. Sunt sigură că într-o zi vor dispărea cu totul.

5. Proastele, în general
O tipă proastă e ceva urât pe pământ și-ar fi minunat să nu existe.

În rest, rămânem noi, mai mult sau mai puțin fabuloasele care fac lumea să se învârtă.



17 aug. 2016

Dobrogea, locul ăsta de vacanță


aici e o cetate romană pe care oamenii vin s-o vadă, dar n-o văd.

Am ajuns, în calitate de student umil și supus al Facultății de Istorie, în Dobrogea, respectiv Tulcea, respectiv Slava Rusă, respectiv Cetatea Ibida care, apropo, e foarte mare și probabil foarte frumoasă, dar, pentru un vizitator, e și foarte dezamăgitoare, pentru că bună parte din ea încă e sub pământ. Revenind. N-am ajuns în vacanță, am ajuns în satul ăsta dobrogean și uitat de lume pentru o practică arheologică aka datul la lopată în căutarea istoriilor îngropate, uitate și fabuloase. Pentru cei cu spirit de aventură dezvoltat, care s-au plictisit de confortul aparatelor din sala de sport și sunt în căutarea unor senzații tari și-a unor mușchi bine făcuți, șantierul arheologic e în căutare de și primește cu mare drag oameni noi. Nu vă trebuie decât voință și puterea de a vă trezi zilnic la 6. În rest, datul la lopată și aruncatul târnăcopului în pământ sunt în sângele nostru, nu-i problemă. Mai ales că, după muncă vine și vacanța, vacanță pe care locul ăsta te face s-o numești  mai mult izolare. Dar e bine.

E o liniște din asta profundă și permanentă, pe care o caută artiștii când devin foarte neînțeleși și vor să scrie, să picteze, să facă artă, să revoluționeze, dar nu mai pot. Așa că fug să caute o liniște din asta profundă și permanentă. Sau anxioșii când vor o pauză de la atât de multă lume. Sau, cine știe, vreun păcătos mic care vrea să se reculeagă. Ca o Indie cu vaci sfinte sau așa. Sălbăticia din Dobrogea e locul. Dimineața, când e foarte frig, nu se aud decât păsări. Seara, când e foarte frig, nu se aud decât broaște și greieri. Șerpii îs silențioși și tre să înveți să-i pășești, ca să nu te calce și ei pe tine. Din ce-am văzut eu, se rezumă doar la șoareci. Ziua, când e foarte, foarte cald, nu se aude nimic. Uneori, ultima casă din Slava Rusă punea manele, pentru că manelele erau forța. Dar asta se întâmpla ocazional, pentru că în rest ai fi zis că toate casele alea frumoase și haios colorate sunt de formă.

Deși ai crede că o populație formată din lipoveni e ceva zgomotos și periculos, de care tre să te temi. Dar hei, pentru că tinerii cred că țara asta nu mai e a tinerilor, oamenii îs, în majoritate, bătrâni, super veseli și super primitori, și încearcă numai, ca nou venit ce ești, să te simți minunat. Ca niște borcane cu miere. Iar asta vine din faptul că nu văd des alți oameni. Prima mea interacțiune a început cu *ne pare bine c-ați venit, c-așa mai vedem și noi lumea*. Ceea ce e foarte trist pentru ei și foarte liniștitor pentru turist, pentru că primirea lor, satul lor, gazda lor, mâncarea lor pentru tine.

Și satul e el izolat, dar mâncarea și dulciurile lipovencelor sunt delicioase. Pe principiul lipovencelor, grasă și frumoasă, e o zonă în care se mănâncă bine. Probabil singurul loc unde borșul are 150 de variante și se mănâncă la absolut fiecare masă, dar totul e delicios. De altfel, femeile îs baza muncii, bărbații îs suportul sticlelor de bere. Da, se bea, dar nu spirt pe pâine. Da, e bine să nu te pui cu un sătean amețit care se crede stăpân pe el și pe satul lui, dar percepția asta cu lipovenii înrăiți, cu care am plecat și eu, nu e chiar pe bune.

În rest. Dacă vrei istorie, știu că sunt mai multe cetăți, Histria e chiar superbă, iar la Ibida sunt niște morminte antice descoperite și încă protejate. Dacă vrei religie, știu că sunt câteva mănăstiri. Dacă vrei mare, e ușor să dai repede o fugă la mare. Dacă vrei civilizație, e ușor să iei o mașină și să ieși la civilizație, pentru că fiecare sat are o stație obscură cu un program pe care e ok să-l știi dinainte. Dacă nu vrei civilizație, ai atâția munți, și-atâtea păduri în jur, și-un aer ușor respirabil.
E de preferat să ai o trusă de prim ajutor personală, în caz că ceva, pentru că-s niște sate în care noțiunea de farmacie e destul de neinteresantă pentru oameni. E de preferat să pleci cu bani de rezervă. Și e de preferat să eviți zona, dacă ești o panseluță exagerată, că nu e chiar luxul all inclusive al turcilor. E multă natură și e minunat așa.